Naziştii şi bolşevicii, condamnaţi la “iezerul de foc” într-o mănăstire ortodoxă din Apuseni
Pe zidul vechii biserici din stejar a Mănăstirii Lupşa (situată pe valea Arieşului) am dat de o frescă uimitoare. Bisericuţa, aflată în proces de restaurare, poartă hramul “Sfântul Mare Ierarh Nicolae” şi datează din 1421.
Fresca înfăţişează Judecata de Apoi – Mântuitorul e înconjurat de cetele îngerilor şi de sfinţi, cartea vieţii se află pe tronul cel alb, Adam şi Eva sunt la picioarele tronului, iar “pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici” (Apocalipsa, 20, 12) îi vedem aşezaţi de-o parte şi de alta a “iezerului de foc”.
Elementul neobişnuit, pe care-l observi doar la o privire mai atentă, este prezenţa, în partea din dreapta-jos a frescei, acolo unde se găsesc cei condamnaţi la focul veşnic, a unor oameni îmbrăcaţi în uniforme ce simbolizează nazismul şi bolşevismul. (În stânga râului de foc sunt morţii care învie.)
“Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc”, se spune în ultimul verset al capitolului 20 din Apocalipsă. Iată un detaliu al picturii murale de la Lupşa:
Fresca este dovada unui mare curaj teologic, deoarece condamnă definitiv (ba chiar veşnic) cele două ideologii mitice şi criminale ale secolului trecut. Adăugată campaniei de trecere în rândul sfinţilor a unor martiri ai închisorilor comuniste, luarea de poziţie ortodoxă de pe zidul bisericii din Lupşa poate folosi ca argument pentru o dezbatere despre răul din Istorie.
ACTUALIZARE. La doar câteva minute după ce am postat cele de mai sus, am primit un link la un articol pe acelaşi subiect, apărut săptămâna trecută în “Adevărul de seară”. Informaţia interesantă, dar care mă şi pune pe gânduri, este că Arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, ÎPS Andrei, i-a cerut stareţului de la Lupşa să acopere fresca, pentru că ar fi “problematică”.Tweet
O naivitate, un caraghioslac. Nu plonjezi in profan asa, dupa cum te taie capul.
“luarea de poziţie ortodoxă de pe zidul bisericii”…hm…eu cred ca luarea de pozitie ortodoxa e atitudinea IPS Andrei, din pacate, nu ideea cu har a pictorului…stiu ca nu aprobi ce zic…
Corina: Nu-l bănuiesc pe călugărul iconar de naivitate.
Biazofia: Nu trebuie să aprob eu, mi s-a părut un act de curaj, dar nu e în seama mea să decid dacă e canonic sau nu.
sa aprobi la nivel de perceptie a bisericii ortodoxe. comentariul meu nu se lega specific daca gestul pictorului este sau nu canonic. nici nu mi se pare neaparat important asta. ceea ce e duios (n/am scris cuvantul asta niciodata) e inspiratia sau curajul de a reprezenta raul prin doua personificari luate din istoria recenta. si dak nazistii si bolsevicii nu au adus iadul pe pamant, nu stiu cine a facut asta. PLUS ca e important ca mentalul colectiv sa perceapa cele doua regimuri totalitare pe picior de egalitate, drept regimuri criminale. si unde se formeaza mai mult spiritul romanilor decat la biserica? niciunde… de aceea pictorul e “cul”, iar IPS Andrei nu e asa de “cul”, dat fiind ca se raliaza unei pozitii caldute, asa cum au facut ortodocsii mai mereu.
Bineinteles ca nu e canonic, dar nu asta e problema cea mai mare, ca nici canoanele nu mai conteaza ca repere. Nu vari istoria si parerile tale despre lumea contemporana cand ilustrezi Cuvantul lui Dumnezeu vesnic si imuabil.
langa coloana cu cei in uniforme mai e o coloana cu caratisti ioghini etc. inteleg ca si pe astia ii asteapta aceeasi pedeapsa, in viziunea pictorului.
Mihnea draga,
pozele anexate postului tau dezvalui un fapt simplu ca buna ziua : “pictorul” care a restaurat lacasul de cult e un tampit cu fumuri de artist modern. Rezultatul – un kitch mare cat china, specific multor biserici din ardeal, din pacate.
Imi pare rau sa spun, dar musai o fac- Ardealul bisericesc are frumuseti nemasurate dar si aberatzii serioase.
pfuai…we’re missing the point here! nu stiu de ce mie mi se extraordinar adaptarea la care s/a recurs aici, dar se incearca minimalizarea si trivializarea initiativei acestui pictor. foarte ciudat. ioghini?! common..
Oh, yes! We’are all missing a wonderful point!
)
Inca o categorie pe lista neagra a pictorului. E limpede ca omu’ asta are pareri ferme si arde de dorinta de a ni le impartasi. A ratat sa fie jurnalist sau politician si, iaca, ne deseneaza tot fel’ de chestii mirabile prin biserici! 
)
Si da, are dreptate cu yoghinii-caratisti sau ce-or fi.
simpatici
Italia e locul unde peretii bisericilor prin Evul Mediu sunt mici “ziare”, oglinzi ale vremii. Asa se face ca in Orvieto, de pilda, pe peretii Domului il veti vedea pe Signorelli arzand in iad pentru ca a “furat” inima unei doamne ravnite a locului de sub nasul “concurentei” in timp ce picta, fix catedrala cu pricina.
pana la urma Raiul lui Dumnezeu e populat cu oamenii care suntem. la fel si iadul, de ce nu?
nu mi se pare nici aberatie, nici necanonic, nici altfel. si nici adaugare la Slova…
am discutat subiectul cu un prieten care pictează icoane şi a predat iconografie la universitate şi mi-a zis aşa:
“atata vreme cat nu exista (dupa stiinta mea) o interdictie explicita de a intruchipa raul prin figuri care reprezinta tot atatea ideologii, pictorul are libertatea sa o faca. E o practica veche si care se inscrie in traditia picturii bisericesti. Ceva asemanator apare in frescele medievale romanesti (din pacate nu pot sa-ti dau si date, nu-mi amintesc exact in ce biserica) unde pe post de personificare a raului, apar turcii si tatarii.
Oricum, zona din dreapta jos a judecatii de apoi (in realitata stanga) s-a pretat de-a lungul istoriei la interpretari din cele mai fanteziste, era un loc in care pictorul isi permitea cateodata chiar sa reprezinte pe post de uciga-l toaca pe cite un mai mare al Bisericii sau al stapanirii cu care avea dificultati. Ca sa nu mai vorbim de concretizari ale chinurilor iadului din cele mai “convingatoare”. Cred ca libertati de genul asta pot fi permise, si cred ca in general pictorii aveau acordul autoritatii bisericesti, pt ca reprezentari de genul asta nu erau simple subtilitati de stil care puteau trece neobservate.”
mă gândesc că ştie el ce spune. ce zici, corina?
inca o chestie, ca vad ca m-a pasionat acest post
). mi/am adus aminte, in targu jiu, de fapt chiar in centrul targului jiu, este de asemenea o biserica ortodoxa unde sunt zugraviti, chiar sus langa cupola, SF Aristotel, SF Platon, SF Socrate si altii asemenea. sunt aureolati si aduc putin cu imaginea celebra a lui mircea cel batran, aia din cartile de istorice, dar sunt ganditorii greci bizantinizati urcati acolo.
Laura, demonstratia ca “se face” nu ma convinge ca este corect, intelept si de luat in seama. Se fac diverse prostii de cand e lumea. Din perspectiva omului care aspira la mantuire, sa dai cu ochii de asa ceva intr-o biserica te tranteste la pamant. (Daca mai ai de unde sa fii trantit, dupa ce vezi prin ziare adevarata fata a liderilor bisericii. )
Pe de alta parte, e vorba ca Dumnezeu Se strofoaca sa te convinga pe tine, crestin, ca El nu e partinitor (nici urma de discriminari politico-ideologice in Biblie) si ca mantuirea e posibila pentru oricine vrea El pana in ultima clipa – si vii tu, un biet om, si trasezi limite generozitatii divine. O gafa. Ar fi hilar, daca n-ar fi iresponsabil.
Mihnea, sterge postul ca-l bagi in cacat pe pictor si biserica ortodoxa. Fresca nu demonstreaza decat ca biserica ortodoxa are pozitii extremiste si nu accepta diversitatea, opiniile si credintele altora. Adica, fresca nu face decat sa inlocuiasca pe dracu cu tatane-su! Oricat ar fi de blamati comunistii si nazistii, alaturi de astia sunt bagati toate natiile si toate cultele religioase care nu sunt de acord cu maretele idei ale crestinismului, dupa cum se vede de aici. Nazisti, bolsevici dar si yoghini, karatisti:) si diferite semintii cu turbane sau fara sunt condamnati in viziunea atat a naivului pictor (mult spus!), cat si in viziunea preaneprihanite si voitoare de pace a bisericii ortodoxe! Sa stii ca nu ma asteptam la altceva.
ce nu inteleg eu, si nici corina se pare, de ce biserica trebe cramponata intr-un traditionalism habotnic si nu poate fi deschisa unor chestiuni precum cea demonstrata de licurici sau de andrei-iconograful. UUU, blasfemie?
corina:
întâi de toate, mă cam îndoiesc că dumnezeu “se strofoacă”. cred că lui îi ies lucrurile foarte uşor.
apoi, mă întreb tu cum ai ilustra o astfel de scenă? pe cine ai trece la judecata de apoi? sau poate crezi că este o scenă care nu ar trebui să apară pe frescele bisericilor? întreb şi eu…
marea_lehamite: Nu e vorba de nici o “poziţie extremistă”, fresca respectă dogmatica şi canoanele ortodoxe. Una sunt pacea şi respectul alterităţii, alta e doctrina soteriologică.
Am vizitat recent mănăstirea şi pot să spun că fresca respectivă nu mai există.
Laura, ti-am dat un cuvant sa te veselesti si te-ai agatat de el instantaneu. E usor cu tine.
Eu n-as ilustra nimic, ca nu pot. Desi m-am convins ca exista icoane (si fresce, sa zicem, prin extensie) care printr-o arta deosebita reusesc sa te trimita cu gandul la Dumnezeu si, cand te inchini in fata lor, nu te inchini obiectului, practic – eu tot voi regreta toata viata ca nu stiu cum ar fi fost (lumea, viata, credinta mea) daca oamenii ar fi respectat porunca lui Dumnezeu de a nu-I da chip.
corina:
cuvântul respectiv reflectă, involuntar, un mod de gândire, chit că vrei să accepţi asta sau nu. de-aia m-am şi legat de el, ca să subliniez diferenţele dintre noi în abordarea credinţei, vieţii, lumii etc. tu l-ai trecut automat, nu gândindu-te în prealabil “ia, hai să o veselesc un pic pe laura”. asta ai spus-o ulterior, ca să te scoţi. bine ş-aşa
câte despre frescă, cred în continuare că respecta tradiţia picturii bisericeşti şi canoanele, şi nu îl supăra cu nimic pe dumnezeu, ci doar pe unii oameni. şi îmi pare rău că a fost acoperită. chit că sunt greco-catolică, am sperat de când am editat textul din ziar că va rămâne acolo, pentru că era frumoasă şi cinstită în felul ei, dar uite că după 12 ani a devenit brusc “problematică”. păcat.
altfel, numai bine îţi doresc.
daca stii tu mai bine cand aleg eu cuvintele, cu ce ganduri si cand ma aleg ele pe mine, laura…
Eu cred ca si bloggerii trebuiau pusi in fresca. Doar si o parte din ei o sa arda in iad, nu?
ca sa-l parafrazez pe Badilita(nu-s vreun fan al lui)astea nu cumva se petrec intr-o biserica in care sefu’ e “preafericitul” iar Marele Augustin e (cu indulgenta)”fericit”doar???
…si probabil e “fericit” saracu” Augustin doar datorita “meritelor prisositoare” ale tuturor “preafericitilor” care s-au perindat pe scaunul “apostolic” de la Bucuresti.
la inceputul pastoratiei ma straduiam sa livrez ascultatorilor in special predici “dogmatice”,asta pana m-am prins ca ei(ascultatorii) le prefera pe cele care storc lacrimi. nu a durat mult si am inceput sa ma intreb cum am ajuns noi sa ne pricepem atat de bine “la Dumnezeu”incat,precum niste “teolognicieni” iscusiti, stim din ce este compusa Sfanta Treime,Care de unde purcede,Cine pe Cine naste(si daca naste incontinuu)si mai grav:cine se mantuie si cine nu! ma sperie gandul ca Domnul ne-ar putea lua in serios si(asa sa ne dea o lectie)ar incepe sa se supuna canoanelor noastre!(asta daca EL mai traieste! ca daca stim cum functioneaza, din ce-i compus si ce are inlauntru,tare ma tem ca de mult i-am facut felul(bine-nteles, in scopuri stiintifice) si avem aceste date in urma autopsiei)
nu-i de mirare ca la fiecare slujba de sfintire a vreunei biserici,cand vad ierarhul echipat in halat alb,manuind profesionist “instrumentarul” gandul ma duce la un anatomopatolog cu tichie impodobita frumos…