Compunerea unei fiice: “Şi omul acesta este tatăl meu”
“Există un om pe lumea aceasta a cărui prezenţă mă face să mă simt ocrotită (…). În fiecare seară, înainte de a adormi, el venea să spună, cu surorile mele şi cu mine, Tatăl Nostru. Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugăciunii copiat la maşina lui de scris. Aceasta este o pagină pe care nu am pierdut-o niciodată.
La cei şapte ani ai mei, când venea să mă ia de la şcoală, stăteam pe scaunul din faţă al maşinii (…) şi eram foarte mândră că am dreptul la acel loc. Mă uitam pe furiş la el cum conducea şi mă gândeam ce frumos şi fermecător era, cu ochelarii de soare şi cu profilul lui perfect. Eram foarte mândră. La semafor mă uitam pe fereastră la oamenii din alte maşini să văd dacă îl remarcau şi eram sigură că nici ei nu văzuseră un bărbat atât de frumos. (…)
Când am devenit adolescentă, omul acesta m-a învăţat să conduc maşina (…). A fost foarte răbdător şi nu m-a făcut să mă simt nervoasă sau neîndemânatică. El a fost dintotdeauna foarte calm, şi a fost bun şi înţelegător cu fiecare.
Dacă ceva se strica, el ştia să repare (…). A fost minunat pentru mine când am avut prima maşină! Nu aveam nevoie să merg niciodată la garaj.
Am descoperit că acest om are talent artistic (…), iubeşte muzica clasică, este un talentat fotograf şi îi place să călătorească şi să imortalizeze peisajele noi. Când eram mici şi veneau la noi copii de la şcoală, el scotea un proiector special şi ne arăta desene animate: ciocănitoarea Woody, răţoiul Donald, Mickey Mouse. De aceea serbările noastre de acasă erau vestite la şcoală şi fiecare se întrecea să fie invitat în casa noastră. (…)
Eram copil atunci când am înţeles că există o parte din acest om care nu ne aparţine nouă. (…) În viaţa lui era o altă dimensiune, cumva deasupra noastră; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujbă, ceva mult mai cuprinzător şi mai profund. Şi totuşi, acel ceva era, într-un fel, şi o parte din noi. Sentimentul de apartenenţă a crescut odată cu noi şi ne-a adus şi mai aproape de omul despre care vă vorbesc.
Această altă parte a lui îl făcea reţinut şi trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reuşea să-şi învingă tristeţea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, şi vorbele pe care le scoate sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toată lumea să se simtă în siguranţă; niciodată nu e haos în jurul lui.
Acest om are un formidabil simţ al umorului şi poate spune glume foarte amuzante; simţul umorului i-a folosit lui şi nouă ca medicament, atunci când venea tristeţea.
Persoana aceasta e incoruptibilă, nu l-am putut minţi niciodată. De exemplu, nu m-am putut preface că sunt bolnavă, ca să nu merg la şcoală. (…)
Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lângă mine. (…) Şi omul acesta este tatăl meu.”
*
Citiţi textul integral şi aflaţi cine este tatăl, aici.
ciudat sa afli ca cel mai demonizat personaj din istoria moderna a romaniei e si unul dintre cei mai admirati tati…
Zalex: Cred că e departe de a fi “cel mai demonizat”.
Sincer, la primul paragraf am crezut ca e compunerea unei fetite de-a lui Mihnea: schita de portret se potriveste perfect.
Viorel: A fost o capcană
asa am crezut si eu, Viorel
multumim, Mihnea, textul asta spune multe despre “meseria” de a fi tata bun.
Nu-mi place. Radu Duda este indecent ca de obicei, facand asa ceva public. Este expresia unei relatii de familie care este foarte frumoasa atata timp cat ramane acolo, si stridenta (folosesc un eufemism tinand cont ca e vorba de casa regala) cand devine publica.
Nu e indecent sa spui public ce bine este sa ai un tata bun, demn de respect. Indecent este sa permiti copiilor sa se uite la stiri de genul stiriledeleora5 si sa te plangi pe urma de imoralitatea oamenilor. Indecent este sa iti bati joc de parinti, indecent este sa iti arunci mama intr-un azil si sa o uiti acolo, indecent este sa crezi ca parintii trebuie sa satisfaca si cel mai mic moft al copiilor. Daca am reusi sa vedem partea buna a celor scrise aici, am avea folos, zic eu. Ce bine este ca un tata sa ii dea copilului sau un sentiment de siguranta, sa-i transmita iubirea si bunatatea lui! Mare lucru!
Pentru mine postarea asta m-a uns la inima, pentru ca tocmai ieri seara mi-a dat cineva un link spre un articol cu un top al celor mai nepriceputi (eufemistic vorbind) parinti. E destul sa dati o cautare pe google la cuvintele worst parents si sa va simtiti sufocati. Dar mai bine nu dati. Ca sa dormiti linistiti.
hm
citind titlul (…si acesta este tatal meu) mi-am adus aminte de o zicere din dune, reproducere aproximativa: tragic moment acela in care copilul realizeaza ca tatal sau este un om din carne si oase.
frumos
un text foarte cald si sincer – si eu am crezut, la inceput, ca este vorba despre gazda noastra.
Cine indrazneste sa-mi raspunda? Daca EBA ar scrie asa, ar crea aceleasi reactii?
Si da, raman la parerea mea, relatia intre o fiica si un tata nu trebuie sa aiba nimic public. Expusa, devine indecenta. De ce ar avea nevoie de o afirmare publica? Nu este suficienta afectiunea manifestata in familie?
maraco
Verifica-ti setarile, risti sa raspandesti virusi
Acum lasand gluma la o parte, chiar n-ai inteles nimic din ce spune textul de mai sus. Imi pare rau pentru tine.
Apropo, eu sunt un zmeu paraleu cu nume de imprumut, il iubesc pe Fat-Frumos si nu ma lupt pentru Ilene Cosanzene, ci pentru promovarea bunului-simt si a normalitatii, atat cat pot in lumea asta vai de ea.
Textul e cat se poate de decent si de frumos.
Poate aşa află şi românii de ce 25 octombrie e Ziua Armatei. Alungarea trupelor nemţeşti era posibilă chiar mai devreme, dar comandanţii militari au aşteptat să vină ziua de naştere a regelui pentru asaltul final, cel de la Carei.
La mulţi ani, Majestate!
La multi ani, majestate!
Impresionant. O fi lucrat si Radu Duda la stilizare (presupun ca ea nu poate scrie mult mai bine decat vorbeste), dar sentimentul e al ei. Ii inteleg pe cei ca maraco. E un mesaj de al carui impact asupra publicului e justificat sa te temi, ca adversar politic. Indecent, amenintator de cuceritor.
Stimate si cuvioase doamne si domnite, amatoare de telenovele cu regi, printese si cobotini printi, scuzati-ma, nu am vrut sa va intunec fruntea cu trecerea mea pe aici si sa va dau batai de cap cu capacitatea mea de a intelege. Va asigur ca nu ma intelegeti, traim in lumi diferite. Si acum eu ma retrag, lasandu-va sa va traiti in liniste sentimentele inaltatoare.
Ridiculizarea e arma cea mai la indemana. Adevarul e ca Regele a dus si duce o viata exemplara, pe langa care orice alt lider roman din zilele noastre paleste. Se face mic si tace. In asemenea masura ar impune exemplul regal, scos la lumina.
omeneste, impresionant. strict uman: un tata norocos sa aiba o fiica care gandeste asa si o fiica norocoasa sa aiba un asemenea tata.
Mai exista bun simtz.
Si NORMALIATE. Ceea ce e mare lucru !
Tata de fetitza si eu.
“mai animalule”…zise regele Mihai, slobozind apoi spre neantul multimii un hăhăit incrucisat.
Nu inteleg ce a vrut Duda sa faca cu postarea asta.
Asta e compunerea pe care principesa a scris-o la varsta de 60 de ani, din memorie? Se vrea sa fie compunerea pe care si-o aminteste de la varsta de 9 ani? Pe care nu stie unde a pus-o?
Nu imi revin.
Mi-a placut cum ne explica principesa de ce regele Mihai este cel mai incoruptibil om de pe pamant.
Este cel mai incoruptibil om, pentru ca ea nu a reusit sa il pacaleasca in momentul cand a vrut sa chiuleasca de la scoala?
Cine pune pariu cu mine ca principesa nu mai are “pagina” cu Tatal Nostru?
@ Adrian
Radu Duda a vrut sa ne arate ceva extraordinar de frumos din intimitatea Casei Regale, ceva ce nimeni altcineva nu ne-ar fi impartasit cum se cuvine, chiar daca ar fi stiut. Mai toti am fost recunoscatori pentru asta si ne-am bucurat.
Am observat si noi ca din scrisoare nu reiese definitia exacta a incoruptibilitatii.
Cui ii pasa de accidentul material al pastrarii sau pierderii paginii despre care se vorbeste? Tot ce a invatat principesa de la tatal ei i-a ramas in minte si in inima. E ceva evident pentru orice om care se detaseaza de propria meschinarie si inclinatie la carcoteala.
Corina
Nu inteleg ce e aia intimitatea casei regale? Ca fiica isi iubeste tatal? Bravo lor, asa ni se intampla multora dintre noi, ne iubim parinti.
In rest , toata treaba mi se pare de o platitudine fara margini.
Azi , in anul 2009, Duda vroia sa scrie si el ceva pe blogul lui si a scris …… compunerea asta, sotia lui, care la varsta ei a scris ca un copil de 9 ani.
Si mai cred ca este o facatura, cred ca Duda a scris chestia asta. Chestie pe care unii o considera “ceva extraordinar din intimitatea casei regale”. Intimitate pe care nici macar nu o devoaleaza cei implicati, ci unul care nu vrea sa uitam ca e si el pe acolo.
Acum pe bune, la 9 ani principesa scria/vorbea de masina ei din adolescenta?
Asta e o incercare rasuflata sa ne arate, ca vezi doamne, compunerea asta puerila , pe Duda l-a miscat si ne impartaseste si noua din valorile si “intimitatile (prefabricate ale) casei regale”
@Adrian
Nu, intimitatea Casei Regale in cazul de fata consta in felul in care au trait ei in anii de exil, mai precis in modul in care Regele si-a asumat trecerea de la un mod de viata stralucitor la altul umil si a facut-o cu deplina intelepciune, harnicie si demnitate. Regele, regina, principesa nu dezvaluie nimic din proprie initiativa, din modestie si pentru ca nu realizeaza cat de departe suntem de ei si ce valoare ziditoare au dezvaluirile lor. De-abia cate un jurnalist le-a smuls cate ceva (si amanuntele interviurilor respective coincid cu unele lucruri comunicate aici) si Radu Duda, care e un liant minunat intre Casa Regala si poporul roman si intelege perfect caracterul extraordinar al vietii Regelui si nevoia noastra de modele.
Eu cred ca rescrierea acelei compuneri din copilarie s-a vrut si un cadou pentru Rege de ziua lui. Si chiar a fost un cadou emotionant si de mare pret pentru el, sunt sigura.
M-am saturat sa ma lupt cu sofismele, “uitarile” si reaua ta credinta.
super compunere
foarte frumoasa compunerea …..kred k profesoara de romana o sa-mi puna un zece;):D
a fost cel mai frumos si incantator text
nu e cine stie ce compunere… Trebuia sa o spui din suflet cu lacrimi in oci si respect desavarsit…(frumusica compunere)