Unde se duc visurile unui om care moare?
Nu se poate să se piardă, aşa, pur şi simplu. Mai ales dacă altcineva le poate salva. Visurile unui om care moare pe neaşteptate ne rămân nouă, celor care l-am cunoscut.
A murit azi-dimineaţă, în faţa blocului, după ce-şi pornise maşina. Avea 33 de ani. Numele său – Alex Miriştea. Director de distribuţie al trustului Realitatea-Caţavencu. L-am cunoscut puţin – îi ţin minte ochii albaştri, dar, de fiecare dată când ne întâlneam la vreo şedinţă sau pe vreun hol, eram uimit cum poate fi atât de calm şi de luminos un om a cărui funcţie presupune un stres inimaginabil.
Căci Alex trebuia să ştie mereu ce tiraj a tras ziarul X, de ce n-a ajuns sau de ce a întârziat pachetul în oraşul Y, de ce produsele trustului nu sunt la vedere în Piaţa A, de ce firma de difuzare B nu şi-a plătit datoriile, când se face probă de tipar pentru lansarea noii reviste Y. Pe el îl sunau toţi când voiau să afle “cum a mers” cine ştie ce ediţie cu subiect bun, pe el îl sunau toţi când ziarul sau revista nu se mai găseau nu-ştiu-unde, el trebuia să fie şi la birou, şi pe teren, şi la tipografie, şi la gară.
Iar săptămâna trecută – şi de aceea îndrăznesc să scriu despre el – a postat trei comentarii pe blogul meu, la “Scrisoarea unui emigrant…”. Neaşteptat. Nu mai vorbisem de peste un an. Şi m-am bucurat văzând că-şi mărturiseşte visul, ca şi cum voia să strige în gura mare că, în sfârşit, se va elibera. Hotărâse să plece din ţară şi se recomanda drept “preemigrant”:
Motivul principal derivă, cum mulţi au scris chiar şi aici, din faptul că nu mă simt român (cetăţean) în România (sună ciudat, dar aşa e). Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv este acela al copiilor, pe care vreau să-i am. Dar nu vreau să audă de “becali”, nu vreau să asculte “salam”, ci doar să ştie că salamul e un aliment. Alt motiv : MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.
Privitor la plecare: mă ameninţ singur de mult timp, am avut şi o încercare “eşuată” acum 6-7 ani în Germania… care nu m-a făcut decât să-mi doresc şi mai mult să plec, dar legal şi asta din respect pentru ei. (…)
M-AM SĂTURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII!
O sa mă ţin şi eu scai de Laura (o colegă de trust care va emigra – n.M.M.) pe continentul celălalt, după ce o să încerc încă o dată în bătrânul nostru continent. Deci, ca să nu fiu mistic : Canada via Germania, sper. Am încă dilema : un stat cu un sistem social mai scăzut, dar cu o deschidere mai mare către emigranţi, ori un stat cu un sistem social mai robust, dar cu o toleranţă mai mică la emigranţi ? – având în vedere că nu trăim de mai multe ori, e greu să alegi în opinia mea.
spor,
Alex
Îşi dorea să trăiască într-o lume normală şi să devină tată. Acolo. “Dincolo”.
A murit încercând să o ia încă o dată de la capăt. Şi astăzi… A murit “în trafic”, scrie presa.
Dumnezeu să te ierte, Alex! Odihneşte-te în pace!
Pe lumea asta, suntem, toţi, nişte preemigranţi.Tweet
Dumnezeu sa te ierte, Alex!!
Ne-ai lasat in suflet o durere foarte mare, sefule!(nu era numai seful nostru ci un prieten foarte bun pe care te puteai baza atunci cand aveai nevoie)
Nu te vom uita niciodata!
Odihneste-te in pace!
Daca ar fi sa vorbim despre Alexandru Miristea nu ne-ar ajunge ziua de
astazi . Cei care l-au cunoscut sunt de acord cu mine fara sa-i intreb.
Ca prieten, ca sef ca si coleg cuvintele sunt putine .
Indragostit de munte si drumetii , calator cu bicicleta proprie , Alexandru
in toate ipostazele era acelasi om, inegalabil si bun .
Reusea intotdeauna sa medieze discutiile si sa multumeasca oamenii, aprecia
munca fiecaruia in egala masura si era de-o calmitate iesita din comun .
Pentru el , totul avea o solutie. Nu vorbea foarte mult, el spunea sa nu
plictiseasca , dar era voios chiar si in salut .
Activitatea profesionala o cunostem cu toti. Profesionalismul lui a fost
recompensat prin functiile detinute in cadrul Grup Media Realitatea,
proiecte marete si planuri ambitioase .
Alexandru Robert Miristea nu mai este printre noi. Toti suntem socati , inca
nu credem ca poate fi adevarat .
Biroul este gol, pe el arde o lumare si intr-un colt e fotografia lui
Alexandru .
Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace !
Niciodata nu te vom uita !
[...] azi randurile unui om decis sa plece de dragul copiilor pe care planuia sa-i aiba … si care a plecat de tot. [...]
Tristetea pe care o simt astazi e indescriptibila. Ma doare sufletul, am un nod in gat iar mintea imi este absorbita de un vartej de imagini cu Alex pe care creierul mi le agata din negura amintirilor. Imi revin in ganduri fragmente, cuvinte, gesturi, zambete si momente pe care le-am impartit cu Alex. Nu l-am vazut de mai bine de un an dar l-am simtit si stiut mereu in randurile oamenilor care imi sunt foarte dragi. Iti voi simti lipsa, Alex. Odihneste-te in pace!
ESTE DUREROS, CA UN OM ATAT DE BUN SA PLECE DINTRE NOI NU AM CUVINTE NU IMI POT REVENI.
AM AVUT OCAZIA SA LUCREZ CU ALEX ERA UN TIP EXTRAORDINAR NU STIA CE SA FACA PENTRU OAMENII LUI SA LE FIE MAI BINE MI-A FOST SEF SI NU VA MAI FI NIMENI ALTUL CA EL ERA DEOSEBIT.
AM 36 DE ANI UN SEF CA EL EU NU AM INTALNIT IN ALTE PARTI UNDE AM MAI LUCRAT.
NU AM CUVINTE SA DESCRIU BUNATATEA LUI.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA
Spun Alexandru si-mi ridic privirea…
degeaba…pe biroul lui arde o lumanare..
Alexandru…un om adevarat. Se pot spune multe despre Alexandru..dar nici un cuvant de rau. De ce? Pentru ca el era omul care intotdeauna stia sa impace pana si soarele cu luna.
Nu te voi uita niciodata!
Dumnezeu sa te odihneasca!
Alexandru, sper ca acolo unde mergi sa-ti fie bine. Totusi, cred ca ar fi trebuit sa mai ramai cu noi. De fapt nu cred, sunt convins ca ar fi trebuit sa ramai cu noi. Cu siguranta iti vom simti lipsa… Dumnezeu sa te ierte si sa te odihnesti in pace!
a murit prietenul meu… si nu imi pot opri lacrimile si nu inteleg nimic si pare o gluma proasta ca un om atat de bun a disparut pur si simplu.
Trist, tare trist…
Sper sa isi gaseasca linistea acolo unde este acum … Am pierdut un prieten foarte bun . Acum 2 ani pe cand plecam de la un job asemanator cu al lui era printre putinii care imi spuneau ca ma intelege si spera sa imi gasesc linistea … Dupa doi ani Alex si-a gasit linistea , dar …Dumnezeu sa il odihneasca in pace !
Ce vreti ba nene daca munciti pana va cocosati de dimineata pana seara pentru 2 lei in plus?!
Asta e, Dumnezeu sa-l ierte, dar voi – restul – ati invatat ceva din asta???
E nasol sa fii sclavul banilor nene ca pe lumea ailalta nu-ti mai folosesc la nimic.
… Astazi pentru prima oara in ultimii 15 ani… am plans…
Am crezut ca nu mai sunt in stare sa fac asta de mult…
Dragul meu Alex… la revedere … cu siguranta ne vom revedea…
Andu ai provocat multa durere astazi…….Ma doare sufletul,cuvintele sunt de prisos.Mai rar asa oameni ca tine…
[...] This post was mentioned on Twitter by Florin Avram, genoveva breaz. genoveva breaz said: Tacere http://mihneamaruta.ro/2009/11/18/unde-se-duc-visurile-unui-om-care-moare/ [...]
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Asa se intampla cand numai unul dintr-o echipa e perfectionist si responsabil. Cei care au lucrat direct cu el avand raspunderi in acelasi domeniu si se caineaza acum cat era de bun, mai bine s-ar fi dovedit demni de increderea lui. Atunci s-ar mai fi linistit omul, nu s-ar fi framantat sa fie peste tot si sa le faca pe toate. Numai din neincrederea in dedicatia si profesionalismul altora vine agitatia asta peste masura. Nu cred ca pentru bani in plus era.
Pe de alta parte, se dovedeste oportunitatea vorbei aceleia “Daca-mi ajuta Dumnezeu” maine fac asta… Cati o mai spunem?
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by genovevabreaz: Tacere http://mihneamaruta.ro/2009/11/18/unde-se-duc-visurile-unui-om-care-moare/…
Dumnezeu sa-l ierte!…un sef care intodeuna m-a invatat sa privesc mai departe si care atunci cand am plecat sa-mi urmez visul …mi-a spus: “succes, te vei descurca!” a fost un om extraordinar, de-o bunatate cum rar s-a mai vazut, care intodeuna te asculta si incerca sa te inteleaga si sa-ti dea un sfat bun …Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace !
Andy, ramane cu noi, nedrept sa plece. Nu avem puterea lui de a sfida greul. El l-a trait pentru toti. Si-a facut datoria. Ne-a dat totul: prietenie, zambet, puterea de-a merge mai departe…Noi ce-i oferim? Lacrimi si flori.
Visez la ASTFEL DE CUVINTE despre oameni VII.Povesti despre oameni extraordinari care exista, tre’ sa existe!
Oameni buni au fost dintotdeauna foarte putini in lume. Acum inca unul dintre ei ne-a parasit. Nu l-am cunoscut pe Alex, si-mi pare foarte rau. Dumnezeu sa-l odihneasca! Condoleante familiei, prietenilor si colegilor sai.
Un om de treaba, plin de solicitudine, asa cum ar trebui sa fim toti. Pacat.
Condoleante celor apropiati lui.
Dan Moldovan Pilu, Raluca Stroescu, Laura Damian, Alexandru Miristea… 30 si un pic de ani fiecare. Poate si altii. Visurile lor au fost sacrificate pe altarul zeului CARIERA. Pacat… Dumnezeu sa-i odihneasca, oriunde ar fi.
Alex…cu totii spunem acum cuvinte frumoase despre tine…si intr-adevar asa este…nu ar fi tb sa pleci atat de repede si de brusc dintre noi…cu siguranta cu totii iti vom simti lipsa…cu bine domnu’ Miristea..dirigul nostru drag..Dumnezeu sa te odihneasca in pace
Alex…de cateva ore bune spun ” Alex ” si plang…ma uit in jur si oamenii se uita ciudat, ei nu l-au cunoscut pe EL. Este socant si pentru ei felul in care Alex al nostru a plecat insa raman si mai socati cand inteleg ca durerea asta este pentru ” fostul meu sef “.De ce nu inteleg ei? Nu inteleg fiindca ei nu au avut norocul meu, ei nu au avut onoarea de a-l intalni si vor ramane mereu “saraci” fiindca cel putin in aceasta Romanie nu stiu daca putem vorbi de un procent de 1% oameni care sa-i semene LUI. Eu am insemnat o mica parte din echipa lui, infima si pentru scurt timp insa el a insemnat imens de mult pentru mine. Mai toti ajungem sa vorbim despre ochii lui albastri. Cine i-a cunoscut, noi cei cu care a vorbit uitandu-se in ochii nostri, nu-i vom uita niciodata.Cu acei ochi mi-a spus: ” vei avea mereu un scaun care te va astepta aici!” Voi veni Alex, cu totii vom fi din nou cu tine si sper ca toti cand vom pleca sa fi facut macar jumatate din binele pe care l-ai facut tu aici.
Dumnezeu sa te aiba in grija lui!
Nu l-am cunoscut p Alex.
Din pacate – astfel de cuvinte te fac sa fi vrut sa-l cunosti!
Pot sa scriu doar aici niste cuvinte pe care n-am avut unde le scrie despre un om care mie mi-a marcat viata si care acum (din nefericire pentru noi) e mai aproape de Doamne si ne vegheaza de-acolo! E vorba de Florin Frunza! Nu a fost o persoana publica insa cu siguranta a fost un geniu. Daca vreodata cineva va scrie despre realizarile softistilor romani cu siguranta el va fi in acea carte la loc de cinste! S-a nascut in 66 a murit in ziua de Pasti a lui 99, la 33 de ani – fatidice cifre! Motivul a fost aproximativ acelasi : munca prea multa pentru un singur om! Chiar daca finalul a fost mai brutal – a derapat de pe sosea – cauza a fost cu siguranta stressul.
Si nu e vorba cum pe nedrept a scris cineva mai sus! E vorba de pasiune si de credinta ca poti sa faci un lucru cat de cat si in tara asta de c…
Intre timp chiar si eu stau sa ma gandesc serios daca autoexilarea nu ar fi fost o solutie mai buna… Sper totusi ca acolo sus, unde s-au adunat multi prieteni de-ai mei (poate prea multi…) sa faca o claca si sa puna de-o tara cu sperante inviate.
Florin si Alex, Dumnezeu sa va ierte, sa va odihneasca si sa va daruiasca pacea pe care n-ati prea avut-o in lumea asta a noastra!
Multumim ca ati existat in viata noastra!
Muncim cat ne tin puterile , si degeaba …. nu putem avea satisfactia unui lucru bine facut si apreciat in consecinta de sefi ( cei mai de sus ) . Tot timpul , ei vor mai mult … . O sa mai avem astfel de stiri , cu oameni capabili, care muncesc pana pica de epuizare , pentru viitorul familiei , si a lor , pentru ‘2 lei ‘ in plus .
Nu stiu daca imigrarea e o solutie .
Viata este o mizerie peste tot , pentru cei care vor sa se ridice , poate dusa la extrem in Romania .Pentru ceilalti, resemnatii , este o balaceala in propria superficialitate .
Iar copiii de bani gata …iertatii , nu e vina lor , asa au fost educati , adresati-le un zambet indiferent , cand trec cu masini de sute de mii de euro , si le urla manelele pe geam … asta e nivelul de cultura al romanului !!!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca .
Dumnezeu sa-l ierte! Un om deosebit si cald!
Dumnezeu sa Il odihneasca…nu l-am cunoscut, dar se pare ca am pierdut ocazia sa intalnesc un om special…condoleante tuturor celor ce poarta durerea in suflet, durere provocata de plecarea prea rapida, acolo, undeva, unde speram cu totii ca nu o sa aiba parte decat de lucruri frumoase…lucruri pe care le merita fara nici un fel de dubiu…pace tuturor…
cand citesti asta nu mai ai nimic de spus. ma sperie faptul ca in ultima vreme mor fff multi oameni tineri……..
Nu am cuvinte ce-mi descriu STAREA …..nu am lacrimi ce-mi arata drumul..siroind…doar sentimente,
sentimente de neputinta, de tristete, vazand cum trec prin Viata OAMENII BUNI,
II cheaama EL linga cei drepti, II scoate din mizeria ce-i inconjoara,….mizeria fizica, morala dar si sociala ce a pus stapinire pe romani, II cheama dintre oamenii marunti, cei ce se cred mari….
sa Fie printre CEi cu Adevarat Mari , printre cei ce ne vegheaza fiecare pas, printre CEI care au avut grija de noi, si o fac in continuare……
un gind
o lacrima
un ADIO
pentru cel ce a fost ALEXANDRU MIRISTEA
ODIHNESTE-TE IN PACE !!!!
[...] se scarbise, lasand in urma cateva notite, pe Facebook, si cateva comentarii, pe bloguri… Si durere. [...]
avea varsta mea. cum poate muri cineva de inima la asemenea varsta???? Dumnezeu sa il odihneasca. Poate ii va fi mai bine decat in tara.
[...] “absent”. Le “dedic” tuturor candidatilor la Presedintie ultimul mesaj, scris de Alex pe blogul lui Mihnea Maruta, inainte sa plece de langa noi, in tara curata, cu oameni cinstiti, pe care o visa.“Nu mă mai [...]
Sunt departe de tara si de Andy as mai fi vrut sa l vad inca odata. Sa-i prezint pe baiatul meu si sa i vad impreuna la o discutie. Intr adevar muncea sa poata sa si permita un minimum de viata decenta ceea ce in Romania nu se poate fara sa furi. Nu l au tinut fortele caci Romania ti le consuma mult prea repede. Rusine celor care “conduc” tara si celor care accepta in continuare toata mizeria complacandu se in ea. Faceti ceva pentru copii vostrii sa nu ajunga si ei in situatii ca aceasta. In tara in care locuiesc eu de mult timp oamenii se gandesc intai la viitorul copiilor lor si ceea ce le vor lasa.
In Romania egocentrismul egoismul arivismul primeaza. Era bun ca o paine calda si ce greu imi vine sa vorbesc la trecut de el. Dumnezeu sa-l odihneasca si drumul sa i fie cum il dorea el aici pe pamant.
Dumnezeu sa il ierte. 33 de ani… si cate vise…
Din Canada, un gand bun si sincere condoleante familiei si prietenilor lui Alex…Sa le dea Dumnezeu taria sa duca povara cea grea. Nu l-am cunoscut personal, dar din ceea ce prietenii si colegii sai scriu despre el, se defineste ceva unic, pe cale de disparitie in Romania: un OM si un PROFESIONIST. Un prieten din Toronto caruia i-am aratat trista stire si cu care incercam impreuna sa intelegem cum de a fost posibil ca cineva la doar 33 de ani sa cedeze fizic atata de brusc si mai ales atat de NEDREPT, cu putin timp inainte de a “evada” catre lumea libera si civilizata, mi-a raspuns: “Tu chiar nu intelegi ca Dumnezeu nu isi murdareste Raiul cu securisti, cu un Becali sau o EBA?. Acolo au loc doar cei mai curati. L-a iubit mult si l-a vrut langa El”. Personal, nu ii accept explicatia, dar in mod cert Alex se afla acum undeva Sus, printre stelele la care visa privindu-le prin telescopul sau…
ma bucur ca a fost cunoscut, ma intristeaza ca nu am stiut sa-l ascult, trebuia sa plecam, luni trebuia sa ne bagam actele pentru canada, acum a plecat fara mine imi raman doar amintiri. a fost un model in viata pentru mine imi pare rau ca nu am reusit sa realizam ceea ce amandoi ne doream. te iubesc alex si sper sa fii fericit acolo
Alex ne facea sa ne simtim egalii lui… nu se cobora la nivelul nostru, ne ridica el pe noi la nivelul lui… cine l-a cunoscut stie ca banii erau doar hartii pentru el iar jobul ideal era de ‘portar’ pentru ca i-ar fi dat posibilitatea sa… citeasca. sunt una din persoanele care s-au bucurat de increderea si prietenia lui. asta ma face sa ma simt speciala, dar in acelasi timp imi doresc sa nu il fi impovarat pe alex cu grijile si problemele mele… dar asa a fost alex, el avea timp pentru toti, avea o rezolvare pentru orice problema si nu refuza pe nimeni. refuza doar sa ne ingrijoreze, pe noi, pe cei care l-am iubit. dumnezeu sa te odihneasca.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in lumea celor drepti! Nu l-am cunoscut pe Alex ! dar este incredibil,regretabil ca asa de tanar, la 33 de ani, a plecat “dincolo”!
Aleeeeeeeeeeeeeeex, m-am trezit dimineata si am coborat din camera…masina ta este in curte, dar…tu nu esti la locul tau, in canapea…doareeeeeee, doare TARE, mult prea tare.
saptamana trecuta mi-ai facut cadoul de Craciun…Doamne, oare ai stiut ca ma parasesti, ai stiut ca te duci sa te odihnesti, in sfarsit?!
Plang Alex, plang cum nu am plans niciodata…stiu ca te superi pe mine ptr asta, dar nu pot sa ma calmez, nu pot realiza ca “mama, tata, fratele” meu nu mai este, nu pot crede ca am ramas ORFAN, Alex…
cand m-am simtit rau ti-am spus: daca mi se intampla ceva sa ai grija de fetele mele, ca doar pe tine te am…acum AI PLECAT si am ramas singur…cu nimeni nu am vb ce am vb cu tine, in nimeni nu am incredere cum am avut in tine…erai mereu acolo si stiam ca orice s-ar intampla tu ma poti ajuta…
Ai lasat un gol, un vid, ceva ce nu se poate exprima in cuvinte…doar sufletul meu stie ce simte…
in bucatarie, odata, la bere, ti-am spus ca TE IUBESC si te-am pupat pe cap…mi-ai spus: ce-ai ma, nu stii ca eu sunt “cu fetele”?!
nu stiu ce sa mai scriu fiindca sunt prea multe ganduri si amintiri…
stiu sigur ca ai plecat inainte ptr a ne aranja si noua locul cand vom veni…sa nu te superi pe noi, dar o sa venim cat mai tarziu…te lasam sa te odihnesti linistit si sa nu ne mai ai si pe noi pe cap…vrem sa terminam ce am inceput impreuna…
asa si?!…eu tot te iubesc!!!
Sa odihnasca in pace!
Este mare pacat de asa un om, desi nu l-am cunoscut dar probabil ca m-am bucurat ani de zile de reziltatul muncii sale, gasind Catavencu la chioscuri.
Strigatul lui, pe blog, atunci cind se denumea “pre-emigrant” este unul cit se poate de clar. Si ma refer la situatia disperata in care a ajuns Romania, decaderea si mizeria in care mergem zi de zi. Situatie care te impinge sa nu te mai simti bine in tara ta si sa pleci.
Este o situatie clara, ca nu se mai poate intoarce nimic in tara asta sau…nu asa si nu acum, daca de exemplu, dupa o campanie sustinuta de o anumita televiziune, unei batrane dintr-un catun i s-a marit pensia de la 3 lei inainte de semnalul de alarma si campania tv la…4 lei dupa.
Inca o data Alex, sa odihnesti in pace
pacat ca ” minunile tin doooooooar 3 zile”.dumnezeu sa-l odihneasca.
De 9 ani te cunosteam./ Ce om, coleg, ce MINUNAT erai!/ Ultimii 3 nu ne-am vazut, Prin telefon mai discutam./Dar, cu 3 zile inainte/ Ma tot gandeam ce faci, si sa vorbim./Dar, am uitat si, Doamne!/ M-am hotarat in ziua’n care/ Nu mai aveam pe cin’ sa sun../ Iar nemiloasa constiinta ma cearta-ntruna…/Si doare! Doare-atat de tare…/Fii fericit colegul nostru drag/ Ca Dumnezeu n-a mai rabdat/Sa-ti vada dorinta suferind,/De mic, ce cruce grea ai dus,/Doar EL stiind…/Si ai ajuns unde-ai ajuns./Dar azi, asemeni LUI, Domnul IIsus, te-a luat la EL, mai Sus de sus./ Si doare! Doare atat de mult, ca eu fiind departe,/ N-am reusit s-ajung sa te conduc/Pe unicul drum care duce spre acel loc care-l visai curat si cu dreptate,/ eliberandu-te de ce-i peren, murdar si vechi. Andu, Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca la un loc cu cei drepti, impreuna cu sfintii si ingerii Lui!
Sambata l-am condus pe Alex(Andy, cel care a fost unic in felul sau, pe ultimul drum cu sens tot unic. Poate ca visurile lui Andy se vor implini vreodata, aici. Poate ca, cineva va auzi strigatul noastru pentru implinirea dorintelor lui. Cineva trebuie sa-i duca visurile mai departe. Pentru ca noi am ramas, avem obligatia sa o facem. Numai ne-a pacalit ca pleaca, de fapt aici ar fi vrut ca ele sa devina realitate, motiv pentru care a renuntat sa mai plece si a ramas sa vegheze, sa ne oblige si sa astepte pana cand… Ne-a parasit cu demnitate, exact cum a trait.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Stiu ca s-a dus, dar inima si mintea nu pot sa accepte asta. Nu pot sa cred ca a plecat OMUL asta…mi-a intrat in suflet, era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. A fost singurul OM care a trecut prin viata mea si care mi-a lasat numai amintiri frumoase. Ma consolez cu gandul ca e intr-o lume mai buna si ca poate face tot ce si-a dorit. Deja mi-e dor, mi-e dor de ma doare. Am sufletul franjuri… Pa, Alex, stiu ca ne vom regasi candva. Pina atunci sa te odihnesti…
te-am condus pe ultimul drum, te-am vazut acolo….insa nu pot sa cred…intru in fiecare zi aici sa te vad, alex….Este dureros si placut, in acelasi timp, sa vezi cat de multi oameni te-au iubit.
Rar mi s-a intamplat ca un om sa-mi intre la suflet in doar cateva luni.., se pare ca nu am fost singura. Ai fost unul dintre putinii “oameni” pe care-i cunosc. Nu o sa te uit niciodata…Nu pot.Ma doare si mai tare fiindca si eu ma numar printre cei care au tot amanat intalnirea cu tine.In ultimele doua luni ziceam aproape saptamanal ca o sa trec…
DUMNEZEU SA-L IERTE A FOST CEL MAI BUN OM DUPA PAMANTU ASTA. NU TE VOMUITA NICI O DATA
Tragic…am fost colegi de scoala generala si-mi amintesc ca si tatal lui a murit in acea perioada din aceiasi cauza. Nu l-am mai vazut de 18 ani si il redescoperisem pe facebook cu numai o zi inainte de tragicul eveniment. I-am scris un mesaj si ii asteptam raspunsul…
Ma doare foarte tare ca nu am mai reusit sa vorbesc cu el, locuiesc in Canada acum iar decizia am luat-o exact din aceleasi motive pe care le avea si el. Coincidenta, destin, personal mi-e foarte greu sa accept mai ales ca si fratele meu Dragos Nichita a plecat dintre noi in aprilie, avand aceiasi varsta ca si Andy si aproape din aceleasi cauze.
Ramai cu bine, Andy