Vulnerabilitate, sinceritate, intimitate – ingredientele care pot înclina balanţa electorală
De ce, după dezbateri precum cea de la Palatul Parlamentului, comentăm mult mai mult răspunsurile date unor întrebări ne-politice? Aş zice chiar că, în cazul unui alegător nehotărât, acele răspunsuri vor atârna mai greu în opţiunea sa finală decât viziunile electorale sau abilităţile de scrimer verbal ale candidaţilor. Concret – de ce, acum, ni se pare mai important pe cine au numit ca reper moral şi ce faptă şi-a considerat-o fiecare ca fiind “cea mai bună”?
Arată-te şi vulnerabil. E un paradox frumos, pe care sociologii şi psihologii ar trebui, cred, să-l analizeze: vrem ca preşedintele să fie un bărbat adevărat, să “citim” în atitudinea sa un soi de siguranţă potenţială, pe care ne-ar asigura-o în caz de ciocnire cu un inamic extern, dar, în acelaşi timp, ne dorim ca, atunci când vine vorba despre sine, să fie capabil să-şi dezvăluie măcar o vulnerabilitate, eventual chiar din proprie iniţiativă.
Aceasta e o “cucerire” recentă, un efect al androginizării sociale şi mediatice. Pe de o parte, mecanismul mental cu pricina spune că un bărbat e mai puternic dacă are curaj să-şi arate şi punctele slabe, iar, pe de altă parte, alegătorul are nevoie să i se confirme că acela pe care îl va vota nu e vreun “supraom”, ci, la o adică, se bucură şi suferă din motive asemănătoare cu ale sale, deci lumeşti.
Nu minţi! În acest caz, lucrurile sunt mai simple. Unul dintre criteriile pe care trebuie să le bifeze candidatul e încrederea transmisă votantului (mai nou, telespectatorului). Cabotinul e un instrument dezacordat, iar carcasa goală răsună la cea mai mică atingere a minciunii. În plus, actorii geniali sunt rari, puţini se fac politicieni şi totdeauna se va găsi un critic care să-i dibuiască. De aceea, sinceritatea e o reţetă infailibilă, mai ales dacă nu e extrasă cu cleştele.
Dezvăluie un “colţ” intim. Omul simplu vrea să ştie cum trăiesc celebrităţile. E un enunţ atât de evident, încât nu necesită vreo demonstraţie. În situaţii electorale, ridicarea vălului măcar de pe un colţişor al vieţii private se impune. Când politicianul dezvăluie unei audienţe naţionale un episod ştiut până atunci doar de cei apropiaţi, privitorul se simte, pentru o clipă, un prieten căruia i se face o confesiune, un necunoscut cu care foarte-cunoscutul de pe ecran ar putea, la o adică, să bea o bere. Pătrunderea, chiar şi fulgurantă, în cercul intim al unei personalităţi poate atinge acel locşor din creier unde se coc, răbdătoare, deciziile sensibile.
Românii vor ca preşedinte un “dur cu inimă tandră”. Asta e convingerea mea. Dacă aşa stau lucrurile, încercaţi să vă imaginaţi cum au receptat ei răspunsurile lui Geoană cu Patriarhul Daniel şi cu soacra, al lui Antonescu cu Tudor Chirilă sau al lui Băsescu despre copilul creştinat.Tweet
Mie personal, raspunsurile la intrebarile ne-politice m-au facut sa-mi fie scarba. Raspunsul lui Basescu cu copilul crestinat mi s-a parut, alaturi de cel al lui Geoana cu patriarhul Daniel, cel mai populist raspuns care l-am auzit toata seara. Iar Chirila si soacra cele mai proaste raspunsuri. Cred ca tot ce au reusit cu aceasta dezbatere cei 3 e sa convinga multi din nehotarati sa NU mearga la vot
[...] scris acest articol pornind de la 3 articole foarte bune scrise de Mihnea Maruta, Catalin Tolontan si Costi Rogozanu, trei jurnalisti care reprezinta o speranta pentru evolutia [...]
Deoarece vrem să cunoaştem omul mai mult decât politicianul.
Votul înseamnă delegarea unei încrederi. Nu vrem să ne livrăm încrederea politicianului – despre care ştim că vrea să ne ia votul -, ci omului care se ascunde în spatele politicianului.
De aceea vrem să cunoaştem mai mult omul, nu programul lui politic.
De aceea şi este votul mai mult emoţional, decât raţional.
Din fericire, Băsescu merită încrederea alegătorilor.
da basescu si geoana au fost populisti. In schimb, Antonescu a riscat si (cred eu) a fost sincer cu raspunsul lui. Nu am avut nici o problema cu raspunsul lui, mai ales ca stiam de initiativa lui chirila cu scrisoarea……. Nu cred ca a raspuns cu gandul la votul fanilor lui Tudor (dupa cum se vede din reactii) . Mesajul lui e consecvent cu scrisoarea lui Tudor
Consider intrebarile de acest fel o reminisicenta a ORACOLelor din anii ’80 din ce circulau intre puberii elevi ai ciclului secundar inferior in vreme…
Intrebari, intrebari : ce muzica preferi, cum vezi fata/baiatul viselor tale etc ETC.
Uite asa, cum circula oracolul din mana in mana- pe vremea aia- si nu puteai sa nu-l completezi, decat cu riscul sa te izolezi social fata de grup, uite asa, acum putem sa intrebam , in discutii importante, ceea ce nu e de intrebat !
MIHNEA, cu iertaciuni si sfios fiind, daca l-as intreba pe d-nul Turcescu “D-nule Turcescu, credeti ca binele e mai bine decat raul ?” cum ti s-ar parea ? daca ar avea loc in mediu privat ? Daca intrebarea ar avea loc in cadrul unei discutii publice cu scop decizinal ?
Domnule Maruta, felicitari pentru moderare. Incercati Testvot Prezidentiale 2009 http://www.testvot.eu. L-am gasit pe tolo si bogdanicus. Merita!
@mihai – crede-ma nu esti singurul care a dat sa vomite peste nevinovatul TV care reda cacaturile spuse de saltimbancii prezidentiali!
Pentru Romania, marea problema va fi capabilitatea viitorului presedinte si a viitorului guvern de a reforma economia nationala si de a o integra rapid in noua structura a relatiilor economice globale in calitate de membru care aduce valoare adaugata. Clasa politica nu este capabila sa ofere Romaniei o echipa manageriala capabila sa rezolve aceasta problema. [...] http://gandeste.org/general/ganditi-si-votati/7662