In rest sunt perfect de acord cu dv. ca ar fi o copilarie, fireste, sa crezi ca Dumitrescu nu e un ziarist vandut

1. Sunt consumator de presa si stiu ca, pentru o scurta perioada de timp, Razvan Dumitrescu a fost directorul ziarului “Gardianul”, dupa care a revenit la RTV. De aici, probabil, si apropierea lui, dar si a postului de televiziune la care lucreaza, de Alecu Racoviceanu si Lidia Popeanga Mitchievici, care la doua-trei zile, sunt invitati la Realitatea TV. Iar televiziunea patronata de SOV a promovat din plin pana acum subiectele “Gardianului”, un ziar national cu 8.000 de bucati vandute zilnic.

2. In postul tau, sugerezi ca Dumitrescu stia de existenta filmuletului dinainte de a-l invita pe seful statului in emisiune. Si – desi te feresti sa o spui raspicat – ca ar fi vorba de o “lucratura” impotriva lui Traian Basescu, la care ar fi fost implicati Razvan Dumitrescu si directorul “Gardianului”, coordonati si supervizati de SOV. Tot ce e posibil, dar vorba sinistrei: “Dovada?”. Altfel, sunt supozitii, banuieli, scenarii.

3. La urma urmei, pontul e pont de oriunde ar veni el. Iar cu un pont ca asta, pe un subiect de acest gen, chiar daca apare total “nevinovat” in campania electorala, face diferenta intre tine si restul plutonului. Important e sa sa stii sa-l gestionezi bine. Si inca ceva: filmuletul dezvaluia o (posibila) agresiune a actualului presedinte impotriva unui copil, si nu afaceri ale sale ori ale familiei lui care nu fusesera scoase la iveala pana acum. Si care ar fi mirosit de departe a lucratura.

4. Si Antena 3 difuza filmuletul la cateva minute, doar ca ei nu-l aveau in platou pe TB. Ca in acele momente era la Realitatea Tv, raspunzand, probabil, la intrebarile cu filmuletul. Mai precis spus, baiguind ceva care sa aduca a raspunsuri.

5. N-ai raspuns, totusi, provocarii: ce-ai fi facut tu, ai fi dat ori nu filmul pe post? Ai invocat niste conditii. Or in presa exista intotdeauna constrangeri. Ma gandesc ca pana sa iei o decizie, aia buna, sa nu fuga porumbelul.

Exista in randul celor care lucreaza la RTV convingerea ca reprezinta – ca indivizi si ca grup – un etalon al profesiei. Se vede pe post (“Noi vrem respect”) sau din confesiunile (pe care le cred sincere) de pe blogurile angajatilor: “noi nu putem fi comparati cu A3″, “ar trebui sa-mi cer scuze ca lucrez la mogul?”, “nu putem fi judecati la gramada”, etc. Si-au construit o imagine a sinelui profesional pe care o feresc de confruntari cu realitatea. Prin orice mijloace. Daca realitatea ii contrazice, indoaie faptele pana le pliaza pe iluzie.

Cateva exemple:

A fost difuzat raportul Oxford Analytica, in care se spune ca RTV manipuleaza. A doua zi, in cateva emisiuni se repeta obsesiv aceeasi intrebare: cine sunt astia care indraznesc sa ne critice? Supozitiile frizeaza absurdul, culminand cu Hurezeanu care gireaza impasibil afirmatii de genul “OXAN e un srl de doi lei care zice orice pentru oricine are bani”. Puteau sa ignore problema, ar fi evitat macar ridicolul.

Incidentele cu trantitul lavalierelor. Cativa stategi de campanie ai PDL se enerveaza ca sunt pusi la zid de RTV si A3. Recomanda celor invitati in emisiuni sa se irite demonstrativ daca sunt intrerupti de moderator. In ultima instanta, sa paraseasca platoul. Cam la al 5-lea eveniment de acest gen, RTV convoaca o sezatoare jurnalistica in care e infierata imixtiunea strategilor PDL in politica editoriala. Nu-si pune nimeni serios problema daca cei de la PDL au fost sau nu sac de box pentru moderatori.

Episodul SRS, piesa in 3 acte. Incepe cu Mircea Basescu “traficant de arme pentru teroristi”. Usor de demontat cu cateva telefoane. Nu e cazul, RTV preia insailarea direct de pe blogul autorului si enunta cu emfaza ca raspunderea asupra veridicitatii si-o asuma SRS. Jurnalistii cer la unison cu invitatii ca autoritatile sa faca lumina – o repeta si la doua saptamani dupa ce o comisie parlamentara concluzionase ca afacerea e o prostie. Urmeaza scena santajului. RTV are nevoie de 36 de ore ca sa verifice o inregistrare asumata de toti participantii. Dupa minutioasa munca de investigatie jurnalistica (mentionata si pe post), Razvan Dumitrescu face o emisiune in care SRS apare ca ziarist justitiar in cautarea adevarului. Retin din emisiune satisfactia cu care RD ii imputa lui Macovei ca a dezvaluit existenta unor conturi din Franta – bineinteles, in stenogramele pe care moderatorul nu le citise, afirmatia ii apartinea lui SRS. Adica nu i s-a dat, i s-a luat, dar ce mai conteaza, important e ca in final postul a suspendat aparitiile lui SRS pe durata campaniei. Vreo explicatie, vreun regret, vreo jena de la vreun jurnalist RTV pentru graba cu care s-au asociat la delatiuni? Nu, inaltele standardele jurnalistice ale postului au fost deplin respectate.

Despre filmul cu “Basescu a lovit un copil”, metamorfozat a doua zi in “Basescu e acuzat ca a lovit un copil” (titluri succesive pe realitatea.net) nu mai sunt multe de spus. Am suficiente cunostinte ca sa pot sesiza ca filmul e modificat si sunt convins ca si in RTV exista expertiza necesara pentru a face o evaluare care chiar daca nu ofera certitudini, macar ridica suficiente dubii pentru a avea retineri privind difuzarea intempestiva. Ceea ce au urmarit a fost socul emotional, nu adecvarea la realitate – sunt acolo oameni care chiar cred sincer ca Basescu e capabil sa loveasca un copil. Asa cum unii din ei spun, e irelevant ca a facut-o sau nu, filmul a venit ca o confirmare a unei convingeri pe care nimic nu o poate clinti. Probabil vor repudia chiar expertiza ceruta de ei. Din nou, moderatorii emisiunilor explica spectatorilor imperativul profesional ce a determinat difuzarea si paseaza raspunderea evaluarii autenticitatii.

Pentru o televiziune de stiri reflectarea cu acuratete a evenimentului ar trebui sa fie o dominanta. In mod ciudat, pe ecranul RTV transpare obsesiv parerea jurnalistilor despre ei insisi, un non-eveniment in sine care se substituie demonstrativ reflectarii neutre. E probabil o compensare – auto-iluzia jurnalismului de inalta clasa practicat la RTV nu rezista unei introspectii critice.

Tu ce parere ai? Ce ii mina in lupta pe acesti jurnalisti gen Razvan Dumitrescu? Eu nu cred ca le sufla cineva in casca ce sa spuna. In schimb cred ca numai o lacomie fara margini sau ura fata de Basescu ii determina sa schimbe intelesul unor cuvinte simple si clare, sa denatureze adevaruri evidente, sa sugereze minciuni jignitoare prin intrebari gen: “Dv, d-le expert, cit v-a luat sa faceti expertiza, pentru ca noua ni s-a spus de catre un institut de expertiza din Uniunea Europeana ca dureaza o saptamina? “ (am citat din memorie).

Ma uit la emisiunile lui Razvan Dumitrescu si ale lui Adrian Ursu ca la un spectacol uman: ma intereseaza cit de jos pe scara umana pot cobori acesti jurnalisti care dealtfel sunt inteligenti si educati. Ei sunt dovada vie ca, mai mult decit inteligenta si cultura, este important caracterul omului.

PS1. Il votez pe Basescu pentru putinul bine pe care l-a facut: cooptarea unor oameni ca Daniel Morar, Laura Kovesi, Monica Macovei, oameni care fac diferenta si isi fac treaba in ciuda tuturor greutatilor pe care le intimpina. Eu cred ca nu trebuie sa asteptam minuni de la nimeni ci sa apreciem fiecare reusita a celor mentionati mai sus. Este usor sa faci rau si infinit mai greu sa faci bine.
La PNL, l-au dat pe Daianu afara din partid. La PSD, Mihai Tanasescu a plecat “trintind usa” iar Dincu s-a retras scirbit. Pe cine sa pun in lotul celor care fac diferenta?

PS2: Din pacate, Basescu are aceasta “capacitate” de a jigni oamenii astfel incit declanseaza in cei jigniti o ura vesnica. A facut-o recent cu Adriana Saftoiu…

Eu zic că dumneavoastră greşiţi. Dacă nu era virgulă, atunci da, corect era “menite”, pentru că adjectivul se acorda în gen, număr şi caz (genitiv) cu substantivul “expertize”.

Pentru că există virgulă, ceea ce urmează e o propoziţie subordonată, o atributivă, care e eliptică de expresia “expertiză care este”, nu o mai repetă. Şi atunci, “menită” nu mai e adjectiv, ci nume predicativ, aflat în cazul nominativ.