O româncă, printre câştigătorii concursului mondial Digital Camera Photographer 2009
Românca Sabina Dimitriu a obţinut locul 1 la secţiunea Digital Vision a concursului “Digital Camera Photographer of the Year”, poate cea mai importantă competiţie internaţională destinată fotografiei digitale. Organizat anual de revista britanică “Digital Camera”, concursul a adunat la ediţia 2009 peste 100.000 de imagini de la fotografi din 126 de ţări.
Sabina Dimitriu – care a obţinut şi la precedenta ediţie un bronz, la secţiunea People & Portraits – a câştigat acum cu fotografia intitulată “How Mountains are Made”:
“Digital Camera Photographer of the Year” a avut în acest an 10 secţiuni, ale căror imagini câştigătoare pot fi văzute aici. Un număr mai mare de fotografii excelente, alese de editorii publicaţiei organizatoare, găsiţi aici.
Marele premiu al ediţiei 2009 i-a fost decernat islandezului Bragi J. Ingibergsson, pentru această fotografie, intitulată “Partners” (Parteneri), care a primit locul 1 şi la secţiunea Planet Earth (Planeta Pământ):
Dacă vreţi să vedeţi mai multe fotografii de-ale Sabinei Dimitriu, intraţi pe blogul ei. Iată o mostră de creativitate, realizată, după cum explică ea, din cerneală, apă şi ulei amestecate într-o caserolă de plastic transparentă, cu lumină din spate:
Felicitări, Sabina Dimitriu!
[...] This post was mentioned on Twitter by oitzarisme and Marius Comper, blueanka. blueanka said: RT: @bluegod: O româncă, printre câştigătorii concursului mondial Digital Camera Photographer 2009 » http://is.gd/5gSPd (via hotnews.ro) [...]
[...] poate cea mai importanta competitie internationala destinata fotografiei digitale, anunta Mihnea Maruta pe blogul sau.By hotnews.ro Yaab No tags for this [...]
Felicitari zic si eu.
E geniala tipa.
[...] poate cea mai importanta competitie internationala destinata fotografiei digitale, anunta Mihnea Maruta pe blogul sau. Alte anunturi:Nikon D3X Digital SLR Camera £1200VAND SONY HVL-F32X DIGITAL CAMERA [...]
off topic
Am citit oarecum amuzat observatiile tale cu privire la Codul Deontologic Unic. Mi-a sarit in ochi capitolul: 3.3 “Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret.
Ce frumos şi ce utopic… Pe lângă observaţia evidentă că niciun asemenea personaj nu se va deconspira de bună-voie, iar serviciul care-l plăteşte cu atât mai puţin, să ne amintim două cazuri: dacă, spre lauda sa, Carol Sebastian s-a retras din presă după ce însuşi ziarul pe care-l conducea ca redactor-şef (”Cotidianul”) i-a publicat dosarul, în 2006, nu acelaşi lucru s-a petrecut cu Cornel Ivanciuc, ale cărui turnătorii i-au îngrozit pe colegii săi “senatori” de la Caţavencu şi care a fost racolat imediat de un alt ziar central.
În principiu, mass-media de la noi nu sunt capabile să respecte această prevedere, atât din motive obiective, care ţin de secretele serviciilor secrete, cât şi dintr-o laxitate etică tot mai răspândită”.
Exprimarea ta sufera de lipsa de logica, de o flagranta lipsa de informatii si de o evidenta rea-credinta.
1. Spui ca jurnalistului ii este interzis sa fie informator. Eu am fost informator o perioada scurta, intre 1979-1980. Nu eram ziarist la ora aceea. Ziarist am ajuns dupa revolutie si am ramas, iata, si dupa 2006. Legile nu-mi interzic sa-mi desfasor activitatea de jurnalist, in ciuda dorintei tale de a-mi interzice acest drept. Parlamentul nu a votat o lege a lustratiei, care, te asigur, n-ar fi avut si n-ar avea niciun efect asupra mea. Codul Deontologic Unic nu face referiri la fosti ofiteri de Securitate din presa, ofiteri acoperiti sau fosti informatori (cam asta este ierarhia).
2. Spui ca “(…) niciun asemenea personaj nu se va deconspira de bună-voie”, ceea ce este de doua ori fals. Eu mi-am publicat cv-ul in 1995, in care am amintit ca la ora aceea Magureanu m-a santajat cu dosarul de fost informator. In 2006 nu m-a deconspirat nimeni, ci am tinut sa-mi clarific povestea, aducand detalii in plus. Colegii n-au fost socati de “turnatoriile” mele. Ca si tine, nici ei nu mi-au citi dosarul, pe care nu mi l-am publicat inca, deoarece am dat in judecata CNSAS si sunt inca in proces cu statul. Te asigura ca dosarele in care Securitatea m-a urmarit sunt substantial mai consistente decat micul dosar in care eu eram cel care dadea informatii neinteresante si, fara nici un efect.
3. Nu am fost “racolat imediat” de un alt ziar. Am raspuns dupa doi ani invitatiei adresate de un cotidian, de a scrie ce vreau si cand vreau. Am ales sa-mi exprim opiniile.
4. Nu te-as fi derajat, daca nu te vedeam in postura de moderator al intalnirii dintre Basescu si Antonescu, ceea ce denota ca mai ai inca un cuvant de spus in trista si neispravita presa romaneasca. Ar fi pacat sa faci astfel de catalogari, fara nici cea mai prealabila documentare, doar in baza unor vorbe vehiculate pe bloguri sau auzite de la niste deontologi.
O zi buna,
Cornel Ivanciuc
Cornel Ivanciuc: Bine aţi venit pe blogul meu! Am de făcut câteva precizări:
- Eu nu vă “interzic” nimic. Probabil v-ar interzice-o Codul Deontologic Unic, dacă ar fi adoptat de toate mass-media de la noi – cum este, de exemplu, în Anglia. Eu tocmai asta scriam, că această prevedere, deşi foarte necesară, va fi imposibil de aplicat;
- Dacă tot nu există o lege a lustraţiei şi, oricum, văd că aţi vrea să se facă distincţie între înainte şi după 1989, nu înţeleg de ce mai aveţi nevoie să vă justificaţi şi să reamintiţi că singur v-aţi “clarificat povestea”. Articolul 3.3 din Codul Unic e formulat la timpul prezent, aşa că, la o adică, orice “fost” e bun de jurnalist. Sau nu?;
- Faptul că foştii dumneavoastră colegi de la Caţavencu s-au “îngrozit” am auzit-o, personal, de la unii dintre ei. Nu e de pe bloguri.
Vă mulţumesc pentru comentariul relativ decent, dar n-am înţeles de ce mă tutuiţi “din prima”, deşi nu ne-am întâlnit niciodată. Doar pentru că sunteţi mai în vârstă?
@Mihnea Maruta,
Nu sunt de acord cu dvs. In Anglia, nu tine nimeni cont de problema colaborarii. Estul Europei este neinteresant, prozaic, previzibil si acelasi peste tot, din Rusia pana in Germania, iar in Marea Britanie, problema contraspionajului sau a colaborarii cu serviciile de informatii are cu totul alta semnificatie si traditii decat la noi, chiar daca in numele siguranteii se incalca drepturile omului.
Apoi, de vreme ce viitorul presei print este incert, nu inteleg de ce un jurnalist care a lucrat in presa scrisa ar putea fi lustrat din cea on-line sau din blogosfera. Nu se leaga o multime de lucruri. Dreptul la opinie ete definit in Romania de jurnalistii care vin din presa comunista si nu are nicio legatura cu dreptul universal la opinie.
Simt nevoia sa ma justific, deoarece cazul meu nu a fost clarificat de lege. La verdictul subiectiv dat de CNSAS instantele romanesti sunt incapabile sa gaseasca o solutie. Toate cele bune,
Cornel Ivanciuc
Cornel Ivanciuc: Mă refeream la Anglia nu cu trimitere la problema colaborării, ci la faptul că, acolo, mass-media au adoptat, toate, un Cod unic de Practici: http://www.editorscode.org.uk/the_code.html
@Mihnea Maruta,
Codul unic de practici adoptat de UK nu are nicio legatura cu media romanesti. Cum nici Codul Deontologic Unic nu are nici cea mai vaga legatura cu realitatile presei romanesti. Daca faptele lui SRS sau B. Chirieac nu pot fi amendate de CDU si nu se regasesc in principiile adoptate de CDU inseamna ca acest cod este inutil. Daca felul in care o multime de ziaristi s-au implicat in campania prezidentiala de partea unui sau altui candidat, nu pot fi amendate de CDU si nu se regasesc in principiile adoptate de CDU, inseamna iarasi ca acest cod este inutil. Discutia mi se pare oricum sterila.
Întors acasă după ce a ţopăit într-una, Geoană cel Mic e trist şi rănit. Săgeata care a zburat repede ca “vântu” la rănit amarnic, iar boierii săi l-au aruncat în sus fără să-l mai aştepte să cadă. În faţa casei îi vine o străfulgerare. Îşi aduce aminte că are o soacră şi că n-a dat-o afară din casă, ba chiar mai mult s-a şi lăudat cu asta. Sudori reci îl trec, dar îi vin în minte vorbele dulci: Mihaela, dragostea mea… şi parcă-şi recapătă echilibrul. Dă să treacă pragul, iar o dată cu lumina se arată şi măreaţa mamă soacră, impunătoare precum stejarul din Borzeşti.
“În Primăverii în poartă oare cine bate?
Eu sunt, mamă soacră, ginerele tău iubit şi de la alegeri mă întorc rănit.
Tu eşti Mircea? Da mamă soacră!
Ce spui tu străine? Mircea e departe.
Eu sunt a sa soacră, el e ginerele meu,
De eşti tu acela, nu-ţi sunt soacră eu.”
Mihaela, dragostea sa, plânge şi suspină. Dar vocea mamei soacre tună neîncetat.
“Dacă tu eşti Mircea cu adevărat,
Apoi tu aice fără voturi,
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la BEC! Pentru partid mori!
Şi-ţi va fi mandatul coronat cu flori!
Mircea se întoarce şi din twitter sună;
Oastea de sub urne se adună,
Lupta iar începe… baronii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de voturi loviţi”
Mircea simte răcoarea umedă a nopţii. Se uită spre poarta casei tot mai departe şi şuieră cu mânie: “fir-ar al dracu` de ce n-am dat-o afară din casă. Credeam că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Sunt un prostănac. Ce să fac acum, parcă sunt stresat, să mă duc la Vântu pentru relaxare? Cred că e şi el stresat acum, dacă a ieşit tătarul. S-ar putea să-l popească Popa”.
Pe drum, ca să-şi facă curaj, începe să cânte din folclor: “Măi tătare, măi tătare, dacă vrei pâine şi sare, nu veni pe cal călare…”. Va trebui să lupte chiar dacă mama soacră nu-l va înţelege că tătarii sunt mai răi ca turcii. Totuşi nu e singur. O are alături pe Vrâncioaia Firea şi pe fiii ei care stau ca nişte ciocârlii pe sârmă gata să dea semnal în ţară. Sunt acolo oşteni de seamă, ceata lui piţigoi, pleacă unu, se întorc doi. Străjerii trompetişti porecliţi în fel şi chip, Tatulici mereu aici, Huzureanu, Gânditorul de la Hamangia, cu “gândul” într-o parte şi cu „adevărul” în alta şi mulţi alţi ciutaci, nistoreşti, urseşti, stăncuţe. Oh, da, se va lupta până la capăt, iar de va fi să fie înconjurat se va refugia la cetate, la moşier Dinescu, zis şi menestrelul portofel, care va scoate berbecuţii fripţi la înaintare.
Mulţumit de oastea visată, Mircea se duce cu gândul şi la tovarăşul său de luptă din prima şarjă, patricianul Crin. Pe unde o fi şăgalnicul Crin? Dar mintea i se tulbură din nou. În aer parcă vede o nălucă, călare pe o sondă. Ce sunt astea? Aventurile baronului de Midia(hausen) călare pe o sondă, cel care l-a adus în loja patricienilor pe Crin. Oare mai pică o casetă? Nimic. E trezit brusc din vedenie de un ţipăt venit dintr-un tufiş. Domniţa Şandru ţipă cu disperare: “Am fost fraudată! Am fost fraudată!”. Vătaful Guşă fuge în urma ei strigând cu putere: “Taci din gură, eşti nevotată demult!”
Dimineaţa în pat, după o noapte cu vise înfricoşătoare. “Totul e un coşmar, nu e nimic real, doar am visat, de fapt sunt preşedintele României.” Aude paşii mamei soacre şi-i încolţeşte un zâmbet matinal la gândul că va fi prima dată când va auzi: bună dimineaţa domnule preşedinte!
“Bună dimineaţa mamă soacră!”
„Bună dimineaţa prostănacule!”
Vad ca s-a lasat cu cearta. Este chiar pacat ca s-a intrat in polemici cand o romanca a reusit un lucru extraordinar si toata atentia ar fi trebuit sa fie indreptate catre acest lucru. Pozele ei sunt putin cam abstracte dar imi plac. Este cu siguranta o persoana foarte creativa. Credeam ca fotografii profesionisti sunt in declin pentru ca multi isi pot permite acum camere foto foarte performante. Totusi magia unei poze este data numai de un artist.
Cam glossy după gustul meu.
off topic
Multumesc mult pentru filmuletele-surpriza.
Ramona: Cu plăcere! Vrei să zici că te-ai uitat şi la precedentele? L-am mutat sus după ce am întrebat nişte prieteni şi mi-au zis că nu au deschis niciunul…
Da, m-am uitat si la acelea.
Mi-au placut, erau filmulete cu talc.
Grozav filmuletul ‘Delivery’.
(Poate voi comenta mai des, sa stii ca le urmaresc:)
Am citit si postarile despre poezie-cand au fost. Mi-a placut mult ideea ‘o poezie pe zi’…
Iar despre jurnalul athonit ce sa spun- iti multumesc din suflet.