Multumesc mult pentru filmuletele-surpriza.

“În Primăverii în poartă oare cine bate?

Eu sunt, mamă soacră, ginerele tău iubit şi de la alegeri mă întorc rănit.

Tu eşti Mircea? Da mamă soacră!

Ce spui tu străine? Mircea e departe.

Eu sunt a sa soacră, el e ginerele meu,

De eşti tu acela, nu-ţi sunt soacră eu.”

Mihaela, dragostea sa, plânge şi suspină. Dar vocea mamei soacre tună neîncetat.

“Dacă tu eşti Mircea cu adevărat,

Apoi tu aice fără voturi,

Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.

Du-te la BEC! Pentru partid mori!

Şi-ţi va fi mandatul coronat cu flori!

Mircea se întoarce şi din twitter sună;

Oastea de sub urne se adună,

Lupta iar începe… baronii zdrobiţi

Cad ca nişte spice, de voturi loviţi”

Mircea simte răcoarea umedă a nopţii. Se uită spre poarta casei tot mai departe şi şuieră cu mânie: “fir-ar al dracu` de ce n-am dat-o afară din casă. Credeam că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Sunt un prostănac. Ce să fac acum, parcă sunt stresat, să mă duc la Vântu pentru relaxare? Cred că e şi el stresat acum, dacă a ieşit tătarul. S-ar putea să-l popească Popa”.

Pe drum, ca să-şi facă curaj, începe să cânte din folclor: “Măi tătare, măi tătare, dacă vrei pâine şi sare, nu veni pe cal călare…”. Va trebui să lupte chiar dacă mama soacră nu-l va înţelege că tătarii sunt mai răi ca turcii. Totuşi nu e singur. O are alături pe Vrâncioaia Firea şi pe fiii ei care stau ca nişte ciocârlii pe sârmă gata să dea semnal în ţară. Sunt acolo oşteni de seamă, ceata lui piţigoi, pleacă unu, se întorc doi. Străjerii trompetişti porecliţi în fel şi chip, Tatulici mereu aici, Huzureanu, Gânditorul de la Hamangia, cu “gândul” într-o parte şi cu „adevărul” în alta şi mulţi alţi ciutaci, nistoreşti, urseşti, stăncuţe. Oh, da, se va lupta până la capăt, iar de va fi să fie înconjurat se va refugia la cetate, la moşier Dinescu, zis şi menestrelul portofel, care va scoate berbecuţii fripţi la înaintare.

Mulţumit de oastea visată, Mircea se duce cu gândul şi la tovarăşul său de luptă din prima şarjă, patricianul Crin. Pe unde o fi şăgalnicul Crin? Dar mintea i se tulbură din nou. În aer parcă vede o nălucă, călare pe o sondă. Ce sunt astea? Aventurile baronului de Midia(hausen) călare pe o sondă, cel care l-a adus în loja patricienilor pe Crin. Oare mai pică o casetă? Nimic. E trezit brusc din vedenie de un ţipăt venit dintr-un tufiş. Domniţa Şandru ţipă cu disperare: “Am fost fraudată! Am fost fraudată!”. Vătaful Guşă fuge în urma ei strigând cu putere: “Taci din gură, eşti nevotată demult!”

Dimineaţa în pat, după o noapte cu vise înfricoşătoare. “Totul e un coşmar, nu e nimic real, doar am visat, de fapt sunt preşedintele României.” Aude paşii mamei soacre şi-i încolţeşte un zâmbet matinal la gândul că va fi prima dată când va auzi: bună dimineaţa domnule preşedinte!

“Bună dimineaţa mamă soacră!”

„Bună dimineaţa prostănacule!”

Codul unic de practici adoptat de UK nu are nicio legatura cu media romanesti. Cum nici Codul Deontologic Unic nu are nici cea mai vaga legatura cu realitatile presei romanesti. Daca faptele lui SRS sau B. Chirieac nu pot fi amendate de CDU si nu se regasesc in principiile adoptate de CDU inseamna ca acest cod este inutil. Daca felul in care o multime de ziaristi s-au implicat in campania prezidentiala de partea unui sau altui candidat, nu pot fi amendate de CDU si nu se regasesc in principiile adoptate de CDU, inseamna iarasi ca acest cod este inutil. Discutia mi se pare oricum sterila.