Visam să-i bat la uşă şi să-l întreb tot ce vreau despre cărţile sale. Visam să-i iau cel mai frumos interviu şi, dintre toţi scriitorii, el era singurul care avea, sunt sigur, răspunsuri pentru mine. N-am făcut nimic să ajung la Belgrad şi asta e încă o lecţie pe care el mi-o predă, fără... »
Când el a murit, eu eram un copil de clasa a VI-a. Ţin minte că, revoltat de bocitoarele “de meserie”, n-am plâns deloc la înmormântare, motiv numai bun pentru “gura satului” să şuşotească, după colţuri de basmale, că “nu-mi pare rău”. Fusese unicul bunic pe care îl cunoscusem, pe care putusem să-l întâlnesc. Ceilalţi... »
