Până unde poate merge arta în rescrierea istoriei? Până unde vrea ea. Ficţiunea e cel mai răsfăţat copil al oamenilor. I se permite orice. Dar nu ar trebui, totuşi, să existe o etică minimală a ficţiunii? Ok, ştim, imaginaţia n-are frontiere; dar, de pildă, un regizor de film: are voie să ne manipuleze cum vrea... »
Arhiva pentru January, 2010
Comunismul ca vampir. Două cărţi bune şi o dilemă rea
Două cărţi pe care le-am citit recent şi un articol de azi, din Jurnalul Naţional, mă îmboldesc să vă propun o discuţie despre comunism, despre iluzia înfrângerii sale şi despre atracţia crescândă pe care cred că o va exercita asupra românilor. Prima dintre cărţi – “Ultimii eretici ai Imperiului” (editura Polirom, 2009) – este semnată... »
O nostalgie urbană: mica afacere de familie cu bunătăţi
Am plecat de la un cuplu de fotografii care înfăţişează vitrina aceleiaşi brutării din New York, mai întâi în 1937, apoi în 1998. Iată-le: O afacere simplă, pe aceeaşi stradă, la acelaşi număr, mai bine de 60 de ani. Poate că patronul s-a schimbat şi a păstrat doar numele magazinului, dar mirosul şi gustul locului... »
Am văzut, vă recomand (XXVIII): “Up in the Air”
Am ezitat dacă să încadrez acest film la rubrica de recomandări. Nu că n-ar fi bun, ci gândindu-mă că s-ar putea să vă revoltaţi, la final, cum m-am revoltat eu, şi să regretaţi că v-aţi lăsat influenţaţi de această postare. (Aici ar merita, poate, să relansez dezbaterea despre happy end…) Dacă, totuşi, vi-l recomand (şi... »
Celebritatea, o nouă formă de artă?
Revista “Money Express” preia, în ediţia din această săptămână, un articol din “Newsweek” în care este lansată cea mai interesantă explicaţie pe care am citit-o până acum în ceea ce priveşte fenomenul global al tabloidizării. Cum se explică uriaşul interes al publicului faţă de tot felul de povestioare derizorii sau faţă de persoane care, potrivit... »
Brandul de ţară: o idee
O discuţie despre brandul de ţară este şi nu este de actualitate. Da, pentru că subiectul revine constant în atenţia publică din cauza reînnoitelor campanii guvernamentale, care stârnesc de regulă o avalanşă de critici. Nu, fiindcă pare inutilă, din moment ce licitaţia cu pricina a fost câştigată în toamna anului trecut de o companie... »
Singura şansă a presei scrise este creativitatea
Aşa au intitulat colegii de la Gazeta de Maramureş interviul pe care l-am făcut împreună pentru ediţia lor din această săptămână. Am vorbit despre eventuala supravieţuire a cotidienelor generaliste, despre ne-mutarea bugetelor de publicitate pe online sau despre obstacolele noii generaţii de jurnalişti. Iată un fragment: - Va ieşi presa din această criză mai albă,... »
Mai există geniu: Ion Mureşan recitându-şi poemele
Poetul Ion Mureşan tot pritoceşte de o vreme încoace un volum de versuri (intitulat, provizoriu, “Alcool”) care se anunţă o bijuterie. Din când în când, la ocazii, mai recită din acest volum promis, în stilu-i unic, de o autoironie drăgăstoasă. Am avut şi eu bucuria de a-l asculta dezvăluind un poem grozav, pe care,... »
Nu ştiu nimic. Jurnal de la Athos (a şaptea zi)
Duminică, 17 august 2008 Ieri s-a întors stareţul chiliei, părintele I., iar azi-dimineaţă a oficiat utrenia şi liturghia. E un bărbat înalt, care merge un pic aplecat, are ochi verzi şi expresivi, o barbă roşie şi ascuţită de la gestul reflex de pieptănare-mângâiere şi, mai ales, o remarcabilă inteligenţă a nuanţelor. În discuţiile cu folos, ideile... »
Am văzut, vă recomand (XXVII): “Ţarul”
“Ce fel de ţar îţi trebuie ţie? Unul care îşi întinde şi celălalt obraz, când îl loveşti? Şi cine să-i ţină în frâu pe nemernici? Cine să conducă împărăţia? Da, poate că sunt un păcătos, după faptele mele. Ca om, sunt un păcătos, dar ca ţar… sunt drept!” Scena ultimei întâlniri dintre Ivan cel Groaznic... »
