Mai există geniu: Ion Mureşan recitându-şi poemele

Monday, January 11, 2010

Poetul Ion Mureşan tot pritoceşte de o vreme încoace un volum de versuri (intitulat, provizoriu, “Alcool”) care se anunţă o bijuterie. Din când în când, la ocazii, mai recită din acest volum promis, în stilu-i unic, de o autoironie drăgăstoasă. Am avut şi eu bucuria de a-l asculta dezvăluind un poem grozav, pe care, ulterior, l-am postat pe blog.

Zilele trecute, am dat pe site-ul de ştiri ziarul.BN (mulţumesc, Florica!) de o înregistrare în care Ion Mureşan îşi declamă patru poeme la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz Băi. Iat-o:

Am transcris trei dintre cele patru poeme, cu gândul că poate veţi voi să le daţi mai departe. Despre al treilea, cel puţin, cred că va face istorie.
Îi cer iertare lui Ion Mureşan dacă felul în care i-am aşezat/despărţit versurile nu seamănă cu originalul. Abia aştept cartea.

*

Toată vara am stat la umbra unui stejar bătrân
ca unul ce nu mai are nimic de făcut,
căci Dumnezeu a făcut odată lumea
şi-a făcut-o cât se poate de bine:
autobuzul a trecut, amiaza a trecut,
iarba a foşnit uscată, iar ferestrele cârciumii sclipeau în soare.

Cu adevărat, nu mai era nimic de aşteptat.
Cu adevărat, nu mai era nimic de făcut.

Şi, deodată, lucrurile mi-au devenit limpezi,
ca atunci când scrii o poezie
după ce ai plâns vreme îndelungată
şi nu mai vrei să înţelegi nimic.

Autobuzul a trecut, amiaza a trecut, cârciuma s-a deschis
şi din ea a ieşit o femeie ce ţinea de mâini doi copii
ce fluturau în aer ca două baloane.

Şi aerul şuiera în jurul lor,
şi mâinile lor erau subţiri ca sfoara,
şi râdeau cu capul în jos.

Iar când au trecut pe lângă mine,
unul din ei a zâmbit cu capul în jos,
iar celălalt a vorbit cu capul în jos:
Bună ziua, domnule, noi acum mergem acasă,
ca să ne spălăm şi să ne ştergem
şi să ne liniştim

dar într-o bună zi o să ni se facă rău
şi-o să ne ducă la spital.

*

Ei duc în mână obiecte stupide.
Ei infuzează în aer nepotrivirea.
Nimic nu potriveşte cu nimic.

Pe-o rază, hai să zic, de zece metri în jurul lor,
e-un soi de stângăcie amăruie,
un strat subţire de stupiditate,
cerul deasupra străzii – ca ochiul de beţiv,
de-un verde spălăcit spre auriu,
cu o găurică neagră, în loc de soare, în mijloc.

Te-aştepţi din clipă-n clipă peste garduri
mii de copii să îşi ridice capul,
să te maimuţărească-n fel şi chip
şi, chicotind cu glasuri subţirele,
să arunce înspre tine mii de înjurături

dar lucrurile, mai ales, sunt umilite brusc,
par obiecte de muzeu uitate în latrină.

Când simţi că ţi se face milă de obiecte
şi-o milă nesfârşită îţi e de tine,
poţi să fii sigur că ai văzut un zeu
şi că, trecând, la rându-i te-a zărit
şi, în aceeaşi clipă, te-a uitat.

*

E o noapte feerică. Luna tremură galbenă şi rotundă în pahar.
Îmi bag degetul în pahar. Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar.
Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar.
Vodca e rece ca gheaţa.

Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.
Mai sunt frunze moarte şi rădăcini negre.
Mai este o cizmă de cauciuc spartă.
Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.

Îmi bag capul în pahar. Vodca e rece ca gheaţa!
Deschid ochii în pahar. În pahar văd bine şi fără ochelari.
Zic: totu-i vis şi armonie!

Lespedea de piatră este albă cu vinişoare roşii.
Acum văd dihania. Acum o aud cum toarce molcom ca o pisică.
Îi văd picioarele albastre. Îi văd coada grozavă, ieşind de sub lespedea de piatră.

Lângă lespedea de piatră curge un izvoraş limpede. El susură cristalin peste pietricele.
În jurul lui, iarba e veşnic verde. În iarbă cresc flori gingaşe.

În izvoraş înoată copii mici cât păpuşile. Ei înoată cu mişcări uluitor de iuţi.
Ei înoată îmbrăcaţi în rochiţe şi cămăşuţe şi pantalonaşi în culori vesele.

Sunt îngeraşii de pahar. Îngeraşii de pahar nu muşcă şi nu fac rău nimănui.

Îmi vine să vomit de milă. Îmi vine să vomit de tristeţe.
Îmi vine să vomit gândind că aş putea să înghit un îngeraş de pahar.
Îmi vine să plâng la gândul că el ar fi, brusc, foarte singur,
să plâng la gândul că el ar plânge toată noaptea cu sughiţuri în mine,
să plâng la gândul că el ar putea cânta în mine cântece de la grădiniţă.
El ar putea cânta cu voce subţirică – vine, vine primăvara!

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, cobor spre fundul paharului.
Acolo e o lespede de piatră cu vinişoare roşii.
Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinişoare roşii.

Departe, în pahar, latră un câine. E toamnă. E ziua eclipsei.
Luna rotundă şi galbenă tremură-n pahar.
Printr-un ciob de sticlă, afumat cu lumânarea, văd cum un muscoi negru trece peste bec.
Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, îi trag capul de sub piatră.
Spinarea ei grozavă şerpuieşte ca trenul printre munţi.
Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.

Îngeraşii de pahar se prind de mânuţe şi cuminţi dansează în cerc.
Îngeraşii de pahar dansează şi cântă în jurul nostru.
Totu-i vis şi armonie!

Dihania are un ochi al mamei şi-un ochi al tatei.
În pahar văd bine şi fără ochelari.
Citesc în ochiul mamei: Mă, copile, când o să-ţi bagi tu minţile-n cap?
Citesc în ochiul tatei: Mă, copile, când o să-ţi bagi tu minţile-n cap?

Paharul se strânge ca un cerc de fier în jurul frunţii mele.
Doar… capul mi se loveşte de pereţi: unu-doi, unu-doi.
Îngeraşul de pahar, de durere, plânge cu sughiţuri.
Îngeraşul de pahar cântă-n mine cu o voce subţirică:
Vine, vine primăvara!

Totu-i vis şi armonie.

19 raspunsuri to “Mai există geniu: Ion Mureşan recitându-şi poemele”

  1. river huron

    Sunt frumoase

    #15910
  2. Ada

    “… e-un soi de stângăcie amăruie”
    L-am ascultat şi eu recitând pe Ion Mureşan astă toamnă, pe Domeniul Regal de la Săvârşin. Aceleaşi poeme pe coli A4 îndoite, aceeaşi intonaţie… Trebuie doar să închid ochii. Mulţumesc.

    #15911
  3. fumi

    multzam!!! Suntem, totusi, norocosi, nu-i asa?

    #15915
  4. Fumi: M-am gândit că le vei savura :) Ai râs, nu? Ai zis de câteva ori “genial Muri!”…

    #15919
  5. Paul Ciocoiu

    Am mostenit telefonul de serviciu al domnului Muresan de la Evenimentul Zilei. se pare ca nu a dat sfara in tara ca nu il mai are astfel incat, dupa mai bine de un an de cand am ajuns aici, raspund in continuare apelurilor destinate domniei sale. nu-i bai insa, m-am obisnuit sa fac pe secretarul si le dau oamenilor noul sau numar de telefon.sper sa il cunosc personal intr-o buna zi sa ii povestesc pe larg cum am primit, printre multe altele, comenzi pentru revista Versus!

    #15946
  6. Paul: Bine ai venit! Sper să te sune chiar poetul într-o zi, să-ţi mulţumească :)

    #15949
  7. ioana muresan

    Doamne,bine ca mai exista poeti si astfel de versuri!Mi-e dor de clipele cind ,studenta fiind,ma nimeream la Arizona sau la Croco intr-un grup sau altul de filologi sau filosofi ,si-l prindeam pe Muri,tizul meu,usor ametit,recitind cite un poem sau crimpeie din versurile lui.Imi insenina ziua…N-am schimbat niciodata foarte multe vorbe dar imi insenina ziua..Mai tirziu,eram deja la TVR, si ca pe orice reporter incepator, ma trimiteau la lansari de carte si intilniri cu scriitori.El era intotdeauna pe-acolo,la un pahar de vorba,la o discutie sfatoasa,la eternele “filosofii clujene” care azi imi trezesc regrete melancolice.Apoi am plecat la Bucuresti si lumea s-a schimbat.Am mai citit din cind in cind despre scriitorii Clujului si ce fac ei,dar in general am pierdut legatura cu “spiritualitatea” orasului si ,mai tirziu ,si cu presa lui.Alti oameni si alte dimensiuni au navalit in viata mea si ,iata,au trecut exact 10 ani de cind sunt in Bucuresti.Si mi-e un dor de Cluj…!Iar versurile POETULUI,caci dincolo de toate el este,cu majuscula, POETUL nostru,nu fac decit sa-mi reaminteasca un lucru ce poate l-am uitat:orasul meu de suflet ramine Clujul ,cu toti oamenii lui frumosi si uriti,cu toate melancoliile,ranchiunele si bucuriile lui.Si poate intr-o zi ,cine stie,ne vom intoarce si noi acasa “ca să ne spălăm şi să ne ştergem
    /şi să ne liniştim”.Genial!Vorba lui Fumi,suntem totusi norocosi…

    #15969
  8. Taticu :)

    Eu am tot spus ca e genial :) Aia cu ingerasii de pahar am auzit-o recitata de el, e absolut fabuloasa.

    #15971
  9. Uf! Unde n-am fi avut noi asta in cartile de romana …citeam si vedeam in fata ochilor picturile lui Chagall.

    #15973
  10. madalina prundea

    jur ca il iubesc pe nea Muri de ma prăpădesc!

    #15974
  11. Maya

    Imi doresc sa il aud pe Ion Muresan recitand poezia ,,Ea”…
    Intamplator, nu are cineva versurile acestei poezii?

    #16545
  12. […] le găsiţi transcrise pe pagina lui Mihnea Măruţă At last, I can see you… Despre […]

    #16810
  13. E un mare poet şi un bun recitator. Excelntă postarea.

    #22337
  14. […] Bambulea ne invită să a rasfoi cateva pagini din noul volum de poezie al lui Ion Mureşan, Cartea Alcool, iesita de sub tipar la Editura Charmides din Bistriţa. […]

    #27640
  15. cristina

    Bravo. Romania are un nou poet!

    #30920
  16. Mitrut dinRus

    mniramas lume de tine /cand-i rau tuzici ca-i bine/cand-i bine zici ca-i rau/mniramas de capu tau.

    #51043
  17. Mitrut dinRus

    Alta:”Mniramas lume de tine/C-o fost rau s-ai zas ca-i bine/Amu-i bine,zaci ca-i rau/ Mniramas de capu tau”(hoare de-a Ilcai)

    #51044
  18. desi ION MURESAN este un poet de “stil vechi” nu ezita sa transpuna in poeziile sale “toata noutatea de azi” prin stilul sau acut, tehnic, poetul te duce atat in infern cat si in paradis, ca sa poti intelege ceea ce “Nu poate fi inteles”

    #51324

Lasa un comentariu


9 + 6 =

Search / Caută în site