Viorel: Iar alternativa ar fi comunismul?

Beauregard: De ce ajung oamenii să “regrete” comunismul? Pentru că nici vecinul n-avea capră, pentru că nu era atât de greu, pentru că multe decizii le luau alţii pentru ei. Însă problema nu e atât regretul unora, ci fascinaţia pe care o exercită asupra multor viitori adulţi, stimulată şi de propaganda anti-capitalistă.

Tibi: Nu e suficient să vrem să nu ne mai întoarcem

Ionel: Aţi citit cartea? Eu consider că e o apariţie necesară, pe termen mediu şi lung. Pentru că aproape nimeni nu se mai întoarce la originile ideii şi se discută din nou doar despre mirajul ei. Problema e cum facem s-o citească generaţiile care n-au trăit înainte de 1989.
Iar dorinţa dumneavoastră e parţial rezolvată, pentru că această carte e tocmai una de teologie socială. Dar mai întâi trebuie limpezite ideile pentru a le putea ordona.

Lilia: Văzută dinafară, de departe, ideea de a-l invita pe Tkaciuk la acea lansare nu are legătură cu opţiunile politice, ci se înscrie în intenţiile lui Ernu de a demitiza sisteme şi “eminenţe”. Nimeni nu e infailibil.

Stela: Mulţumesc pentru “precizări”

Cartea „Născut în URSS” e totuşi plină de nostalgie. De ce vă e dor cel mai mult din acea perioadă ?

Repet ce am spus de nenumărate ori. Ideologia dominantă actuală interzice anumite sentimente. Se urlă că nostalgia e un lucru „rău şi periculos”. Asta mă cam scoate din sărite. Comuniştii au interzis tot soiul de sentimente umane, capitaliştii, altora. Nostalgia, dragostea şi ura, prietenia şi disperarea sunt sentimente umane, nu putem trăi fără ele. Am mai spus-o şi o repet: dacă excludem din literatură nostalgia, atunci rămînem numai cu „fabrici şi uzine”, cu suportul lor material.

Nostalgia este un sentiment ce ţine de timp, de sens şi nu de loc sau ideologii. Avem nostalgii „după acele vremuri”, nu după acele ideologii capitaliste sau comuniste. Numai fanaticii şi imbecilii pot avea nostalgii după ideologii. Numai rebuturile umane nu au nostalgii. Da, am avut o copilărie şi o adolescenţă fantastică, care, întîmplător, „au avut loc” în URSS. De ce îmi este dor de acel timp? E greu de spus. Îmi este dor „de acel timp” fiindcă el este „raiul meu” pe pamînt.

Eu vad asa ideile expuse, si chiar voi citi cele doua carti.

1. Despre comunism nu mai avem ce zice prea multe aici, in Romania. I-am simtit pe pielea noastra “beneficiile”. Violenta ei intrinseca, de la Lenin pana la Stalin tracand prin doctrinari, prin “Manifest”, e evidenta. Lupta de clasa a esuat. A dat Gulagul, Canalul, inchisorile, foametea, milioane de destine distruse. De citit aici cartea lui Stelian Tanase-”Clientii lui Tanti Varvara”. Va lecuiti instant de comunism! Poate ca din punct de vedere filosofic are un sambure de adevar aceasta ideologie. Poate ca critica capitalismului din “Capitalul” lui Marx e ok, – nu sunt din aceia care il injura pe Marx la foc automat, am citit cate ceva, am incercat sa il inteleg…Dar este evident ca e un sistem, cum arata si Preda din ce spui, criminal!

b. Capitalismul nu e nici el mai mult decat “cea mai buna societate din cele rele inventat de om”, din sistemele sociale inventate de om. A asigurat, pana acum, o supravietuire decenta, in Est, iar in Vest o prosperitate certa., pe care ne-o dorim cu totii si la noi. Nu intram in detalii despre criza capitalismului, globalizare, “sfarsitul istoriei” etc.

Eu prefer capitalismul desi imi dau seama ca am de multe ori idei de stanga, cu toate ca sunt in simpatizant al doctrinei liberale, a liberalismului in economie. Dar cu toate neajunsurile capitalismului nu vreau sa ne mai intoarcem, veci, nici noi, nici copii nostri la comunism. Veci!