Strategia anti-rachetă a Pentagonului. Ce trebuie să ştim
“Protejarea Statelor Unite faţă de un posibil atac cu rachete balistice este o prioritate esenţială a securităţii naţionale. Avem de-a face cu o ameninţare crescândă la adresa trupelor, a aliaţilor şi partenerilor noştri.”
Aşa începe scurta prefaţă – semnată de secretarul american al Apărării, Robert Gates – a unui raport de 60 de pagini în care se găsesc mai toate explicaţiile pe care autorităţile de la Bucureşti ar fi trebuit să le dea în legătură cu preconizatul scut anti-rachetă.
Raportul a fost întocmit de Pentagon după ce, în perioada martie 2009 – ianuarie 2010, experţii săi au întreprins o analiză detaliată a Apărării cu Rachete Balistice (Balistic Missile Defense – BMD), structură militară din care ar urma să facă parte şi bazele din România. Documentul este datat 1 februarie, deci a fost dat publicităţii cu doar trei zile înainte de vizita la Bucureşti a subsecretarului de stat Ellen Tauscher care avea să se soldeze cu urgenta convocare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
În textul Raportului sunt descrise cadrul strategico-militar, ameninţările la adresa SUA şi a securităţii globale, precum şi – ceea ce ne interesează în primul rând – planul de acţiune al Pentagonului până în 2020 în ceea ce priveşte apărarea împotriva rachetelor balistice.
Aceste detalii sunt necesare pentru a înţelege că, imediat ce respectiva analiză a devenit oficială, administraţia Obama a trecut la fapte. Iată, în continuare, câteva dintre cele mai importante prevederi din Raportul Pentagonului, pe care, repet, autorităţile române ar fi putut să le transmită publicului dacă ar fi existat răspundere instituţională şi o minimă bunăvoinţă. (Citatele traduse sunt cu litere italice, iar intertitlurile şi sublinierile îmi aparţin).
*
A. Cadrul şi priorităţile
Puteri zonale precum Coreea de Nord şi Iran continuă să-şi dezvolte rachetele cu rază lungă de acţiune, care vor constitui ameninţări la adresa SUA. Există o oarecare incertitudine privind momentul şi modalitatea în care acest tip de rachete balistice intercontinentale vor fi complet funcţionale, dar nu există nici o îndoială referitoare la ameninţările zonale. (…)
Urmând instrucţiunile preşedintelui SUA, această analiză a stabilit următoarele politici prioritare:
1) SUA vor continua să-şi apere teritoriul de potenţiale atacuri limitate cu rachete balistice.
2) SUA îşi vor apăra trupele desfăşurate în afara ţării de ameninţări cu rachete, protejându-şi în acelaşi timp aliaţii şi partenerii şi permiţându-le să se apere singuri. (pag. 8 )
Administraţia SUA a făcut publică în septembrie 2009 Abordarea Gradual-Adaptativă Europeană (European Phased Adaptive Approach – PAA), urmând recomandarea făcută preşedintelui de Pentagon ca planul anterior privind scutul anti-rachetă să fie revizuit.
În Europa, administraţia SUA este decisă să implementeze noua Abordare în cadrul NATO. (…) Administraţia intenţionează de asemenea să implice Rusia şi China în programul de apărare anti-rachetă. Împreună cu Rusia, SUA urmăresc o agendă mai largă, axată pe atenţionarea reciprocă şi rapidă privind lansările de rachete, precum şi pe o posibilă cooperare tehnologică şi chiar operaţională. (pag. 11)
B. Ameninţarea generală
Ameninţarea pe care o reprezintă rachetele balistice este în creştere şi probabil va deveni mai complexă în următorul deceniu. Această judecată, care aparţine Comunităţii de Informaţii, se bazează pe evenimente recente, cum ar fi lansarea în Iran, în decembrie 2009, a unei noi rachete balistice cu rază medie de acţiune care foloseşte combustibil solid. (pag. 16)
Astăzi, numai Rusia şi China au capacitatea de a lansa un atac de anvergură cu rachete balistice asupra teritoriului american, dar acest lucru e puţin probabil şi nu reprezintă un obiectiv pentru Apărarea cu Rachete Balistice (BMD). Cu Rusia, administraţia americană intenţionează să ajungă la un statut militar aflat în concordanţă cu relaţia lor de după Războiul Rece. (pag. 17)
C. Ameninţări zonale
Puteri zonale precum Coreea de Nord, în nord-estul Asiei, sau Iranul şi Siria, în Orientul Mijlociu, deţin rachete balistice cu rază scurtă, medie şi intermediară de acţiune, care reprezintă ameninţări la adresa forţelor americane, a aliaţilor şi partenerilor noştri din zone unde SUA au trimis trupe şi menţin relaţii de securitate.
În 4-5 iulie 2006, Coreea de Nord a efectuat şapte lansări de rachete balistice care au fost aduse pe larg la cunoştinţa publicului. A testat cu succes şase rachete balistice lansate de pe dispozitive mobile, arătând că e capabilă să atingă SUA şi forţele aliate din Coreea de Sud şi Japonia. Ulterior, în 3-4 iulie 2009, Coreea de Nord şi-a testat din nou capacitatea de a ameninţa SUA, Coreea de Sud şi Japonia prin lansarea a şapte rachete balistice.
Coreea de Nord a pus la punct o rachetă avansată cu rază scurtă de acţiune, care foloseşte combustibil solid, şi dezvoltă o rachetă cu rază intermediară de acţiune care poate fi lansată de pe un dispozitiv mobil.
Iranul a construit rachete balistice capabile să lovească forţele americane, aliaţi şi parteneri ai SUA din Orientul Mijlociu şi din Europa de Est. (…) Desfăşoară un amplu program în acest sens şi a fost sprijinit în trecut de structuri din Rusia, China şi Coreea de Nord.
Agenţia de Informaţii a Pentagonului consideră că Iranul depinde încă de surse externe pentru multe componente şi materie primă; de exemplu, racheta cu rază medie de acţiune Shahab-3 este realizată pe baza rachetei nord-coreene No Dong. Iranul continuă să modifice această rachetă pentru a-i spori raza de acţiune şi eficienţa.
În 2004, Iranul a susţinut că a testat o versiune superioară a Shahab-3; declaraţii ulterioare ale unor oficiali iranieni sugerează că raza de acţiune a acestei rachete ar atinge 2000 de kilometri şi că Teheranul este capabil să treacă la producţia de serie. (pag. 18)
D. Intimidarea
Politica de intimidare (“deterrence”) este un instrument puternic şi SUA încearcă să-l întărească, însă, în situaţie de criză, ameninţarea cu un atac puternic se poate dovedi ineficientă împotriva acestor state.
Liderii lor ar putea ajunge la concluzia că, afişându-şi arsenalul de rachete, pot atrage SUA într-o confruntare dacă ridică tensiunea suficient de mult. Din acest motiv, sistemele americane de apărare anti-rachetă sunt esenţiale pentru întărirea intimidării zonale. (pag. 19)
La ora actuală, Statele Unite sunt protejate împotriva unui eventual atac cu rachete balistice intercontinentale, datorită investiţiilor făcute în ultimul deceniu în sistemul bazat pe Apărarea Terestră Intermediară (Ground-based Midcourse Defense – GMD). Acest sistem constă în rachete-interceptori aflate la Fort Greely (Alaska) şi la baza aeriană Vandenberg din California.
La sfârşitul anului fiscal 2010, SUA vor avea un total de 30 de interceptori tereştri (GBI – Ground-Based Interceptors), 26 la Fort Greely şi 4 la Vandenberg. Pentru a permite acestor sisteme să intercepteze cu succes rachetele inamice în partea mediană (mid-course) a traiectoriei lor, SUA folosesc radare pentru atenţionare timpurie amplasate în Alaska, California, Groenlanda şi Marea Britanie, sisteme radar aflate pe baze navale (distrugătoare Aegis, crucişătoare Aegis şi radare care operează în subbanda X), precum şi o sofisticată infrastructură de comandă şi control. (pag. 26)
1 iunie 2009. Şeful Pentagonului, Robert Gates, priveşte o rachetă-interceptor la baza terestră Fort Greely din Alaska. Foto: www.defense.gov
E. Principiile abordării zonale
1) SUA vor întări arhitectura intimidării zonale. Aceasta trebuie să se bazeze pe relaţii solide de cooperare şi de împărţire a sarcinilor între SUA şi aliaţii săi.
2) SUA vor urmări o abordare gradual-adaptativă în fiecare zonă, care să se plieze pe ameninţările specifice acelei zone, ţinând seama de amploarea, scopul şi ritmul lor, precum şi de capacităţile cele mai potrivite desfăşurării de forţe. Acest obiectiv NU necesită o arhitectură globală de apărare anti-rachetă care să-i integreze pe aliaţi. În loc de aşa ceva, SUA vor crea structuri zonale care să beneficieze în comun de facilităţi militare puternice, croite pe măsura necesităţilor şi oportunităţilor din fiecare zonă.
3) Pentru că, în următorul deceniu, oferta de sisteme anti-rachetă din fiecare zonă nu va face faţă cererii, SUA vor construi dispozitive mobile, care vor putea fi deplasate dintr-o zonă în alta în situaţii de criză. (pag. 36)
F. Fazele Abordării în Europa
Potrivit noii Abordări, în Faza 1 (până în 2011), actualele sisteme anti-rachetă vor fi desfăşurate pentru a asigura protecţie împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Faza 1 se va axa pe protejarea unor porţiuni din sudul Europei, prin folosirea unor nave maritime dotate cu sisteme anti-rachetă Aegis şi a unor interceptori (Standard Missile-3 Block IA). Această primă fază va include şi un radar avanpost, care, prin furnizarea de date timpurii, va întări apărarea Europei şi va contribui la capacitatea defensivă a teritoriului american alături de bazele din Alaska şi California.
În Faza a 2-a (până în 2015), capacităţile noastre vor fi consolidate prin folosirea unui interceptor mai avansat (Standard Missile-3 Block IB) şi a unor senzori adiţionali. Faza a 2-a va include interceptori tereştri de tip SM-3 în sudul Europei, pe lângă cei aflaţi pe baze maritime, ceea ce va extinde acoperirea şi asupra altor aliaţi din NATO.
În Faza a 3-a (până în 2018), acoperirea ce vizează ameninţarea rachetelor cu rază scurtă şi medie va fi îmbunătăţită prin amplasarea, în nordul Europei, a unei a doua baze terestre cu interceptori SM-3, precum şi prin upgradarea bazelor existente cu interceptori SM-3 Block IIA (aflaţi în faza de dezvoltare). Aceste evoluţii vor duce la protecţia tuturor aliaţilor NATO din Europa.
În Faza a 4-a (până în 2020) va fi pusă în funcţiune o nouă capacitate, împotriva unei potenţiale rachete intercontinentale lansate din Orientul Mijlociu. Această Fază va beneficia de încă o upgradare a interceptorului SM-3, denumită Block IIB. Toate cele patru faze vor presupune upgradări ale sistemului de comandă şi control al rachetelor. (pag. 37)
*
G. Cum funcţionează sistemul de interceptare
Raportul din care am extras citatele de mai sus, publicat pe site-ul Pentagonului, conţine şi o schemă simplă, dar foarte utilă pentru a înţelege funcţionarea aşa-numitului scut anti-rachetă.
1. Un senzor – fie radar, fie satelit – detectează lansarea unei rachete inamice şi transmite informaţia unei baze militare (maritime sau terestre) care este dotată cu interceptori.
2. Racheta inamică este urmărită şi supravegheată de sistemele de senzori.
3. Baza militară sesizată lansează o rachetă-interceptor ÎNAINTE ca propriul radar să detecteze ameninţarea.
4. Racheta inamică intră în raza de acţiune a radarului bazei.
5. Radarul corectează traiectoria interceptorului astfel ca acesta să lovească racheta inamică.
*
H. Mai e de lucru până la eficienţa unui scut anti-rachetă
Duminică, 31 ianuarie 2010, Departamentul american al Apărării a efectuat un test al sistemului anti-rachetă, care a eşuat din cauza unui radar amplasat pe o bază maritimă din Pacific. Racheta “inamică” a fost lansată de la un poligon al SUA situat în atolul Kwajalein din Insulele Marshall (nord-estul Australiei).
După circa 6 minute, o rachetă-interceptor a decolat de la baza aeriană Vandenberg din California, însă aceasta nu şi-a atins ţinta. Pentagonul a emis un comunicat în care susţine că testul a eşuat deoarece radarul de tip SBX “nu a funcţionat aşa cum era prevăzut”.
Interesant de menţionat: în Republica Insulelor Marshall este instalat radarul terestru care ar fi urmat să fie mutat în Cehia dacă Administraţia Obama nu şi-ar fi revizuit strategia anti-rachetă. Costurile acelei mutări s-ar fi ridicat la 500 de milioane de dolari.
Concluzii
1. Scutul din România ar deveni cea mai importantă bază terestră anti-rachetă situată în afara Statelor Unite.
2. Strategia anti-rachetă a Pentagonului se modifică în sensul dinamizării reacţiei imediate. În următorii 10 ani vor fi amplasate baze de interceptare terestre, care să poată fi mutate oricând şi care, împreună cu sistemele de pe baze navale, să se adapteze permanent diverselor ameninţări specifice.
3. Adevărata confruntare este una psihologică, în care conceptul-cheie devine “intimidarea”. Din acest motiv, este firească modificarea doctrinei militare a Rusiei: orice sistem anti-rachetă slăbeşte potenţiala forţă de intimidare a rachetelor altui stat.
4. Radarele mobile vor constitui un serios motiv de tensiune pentru România, deoarece eventuala lor amplasare aici va însemna posibilitatea de a monitoriza sisteme de comunicaţii nu numai ale Rusiei, ci şi ale altor state din zonă.
5. Gradul de securitate a teritoriului naţional pe care România l-ar atinge în cazul amplasării rachetelor americane ar fi comparabil, dacă nu direct proporţional, cu nivelul de pericol astfel creat, din simplul motiv că scutul ar deveni automat o ţintă majoră pentru eventualii inamici.
*
P.S. Pentru a înţelege mai mult despre istoria rachetelor, de la Hermann Oberth la scuturile anti-balistice, trecând prin jocul cu sumă nulă SUA-URSS, vă recomand şi acest text.
Foarte interesant și foarte departe de ce-am citit în ultimul timp prin presă – «Oare s-or supăra rușii pe noi că facem prostioare cu americanii?»
Vlad: Mulţumesc.
Am citit tot raportul. Se spune foarte clar că scutul este în primul rând pentru a apăra America: “it was intended to supplement the national protection of the United States at the two existing sites in Alaska and California [...] while also providing some protection of Europe against medium- and intermediate-range ballistic missiles”.
Apoi, abia face față unui numar mic de rachete, deci nu ne-ar putea apăra (eventual) de Rusia.
Și încă ceva: cuvântul “Romania” nu există în raport.
Mai sunt si alte lucruri interesante de povestit si explicat, nu doar limbă de lemn sau abordări maniheiste/panicare. Cred că românii ar gusta jocul ăsta de strategie globală, dacă li s-ar da ceva mai consistent de citit.
Raportul ăla de 60 de pagini e mult mai antrenant ca un articol de ziar românesc.
[...] de costurile care îi revin României.P.S. Două articole foarte interesante pe aceeași temă:Strategia anti-rachetă a Pentagonului. Ce trebuie să ştim (Mihnea Măruță)Scutul anti-whatever (Focusblog) Etichete: anti-racheta, antiracheta, atentate, [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Iulian Comanescu, pongogonzo. pongogonzo said: RT @anescu: Strategia anti-rachetă a Pentagonului. Ce trebuie să ştim http://ff.im/-fy4qz [...]
[...] Maruta (L.E.) (aici), Lucian Davidescu (aici), Laura Cernahoschi (aici) si Mihai Gotiu (aici si [...]
Normal ca nu suntem inclus in raport, deoarece este vorba despre apararea USA si nu a Romaiei.
Daca aveti cat de cat cunostinte de balistica si interceptare, atunci o sa vedeti ca impactul se va produce pe … teritoriul Romaniei nu in alta parte, asa ca …
DE asemenea, USA face acest scut pe … banii nostri, deoarece nu-i asa si banii nostri sunt foarte buni pentru apararea USA.
Jucaria mortala de la noi va costa, dupa unele estimari intre 15 si 15 de miliarde de dolari!
DE unde se vor lua banii? Din buzunarul si asa gaurit al contribuabilului roman.
Dupa imprumutul de 20 de miliarde de la FMI si acest pret, ar trebui ca toti copii Romaniei sa plece din tara, deoarece vor plati cu varf si indesat “jucariile mortale” din aceasta perioada.
Drum bun copii, sunteti geniali si o sa va construiti o alta tara numai a voastra si fara noi generatia de sacrificiu!?
Ionica: Există vreun document din care aţi conchis că scutul se va face pe banii noştri? Din raportul Pentagonului, întocmit tocmai la începerea unui nou an fiscal, reiese că tot ce e prevăzut în strategia anti-rachetă va fi finanţat de SUA.
“deterrence”, în cazul de faţă, s-ar traduce mai degrabă prin descurajare, decât prin intimidare. Se vede ce timizi sunt unii dintre “micuţi”!
Doi: de fapt, noi ne-am cumpărat, scump, un sistem anti-aerian, pe care-l puteam cumpăra, mai ieftin, şi cu performanţe mai bune, din Rusia, aşa cum au făcut grecii şi se pregătesc să facă saudiţii. Care saudiţi, în paranteză fie spus, au infinit mai multe şanse să se încaiere cu Iranul decât România.
Şi, până la urmă, de ce ar ataca Iranul Europa? El vrea să se afirme ca putere regională în zona lui. Ce drac de interese are pe aici? Sau Coreea de Nord, altă sperietoare. Până una-alta sunt ocupaţi cu săpatul după rădăcini, că fac o foame! Şi nu cu rachete au să şi-o astâmpere!
acum se presupune ca suntem baza americana pentru apararea americii,ca de aparat teritoriul romaniei,nici pe departe..
concret,mie ce-mi iese?daca vreau sa merg in sua ca si vizitator mai trebuie sa merg pe la ambasada si sa platesc ditamai taxa numai pentru a fi intervievat sau ma pot duce ca aproape orice european peste ocean?doar cu pasaportul?
parerea mea e ca nu se va face nimic in sensul asta,si tot slugarnicii celor mari ramanem (asa am fost si asa vom ramane)
Constantin Gheorghe: Bine aţi venit! Mulţumesc pentru precizarea lingvistică. Am folosit “intimidare” văzând că apare ca şi concept strategic şi în alte materiale pe subiecte militare.
N-am înţeles însă de ce spuneţi că “ne-am cumpărat” un sistem. Nu reiese de nicăieri că noi vom finanţa instalarea acelor interceptori. Ba, dimpotrivă: ar trebui, cred, ca noi să obţinem ceva important de la SUA în schimbul amplasării scutului (de exemplu, ridicarea vizelor?).
Asiaticu: Bine aţi venit! Şi eu cred că România, dacă ştie să-şi joace cartea, ar trebui să obţină ridicarea vizelor, aşa cum am scris şi mai sus.
Sistem antiracheta de returnare si tinta schimbata si a descoperirii codului de expediere a inamicului , preluarea strategiei prin actionarea unei statii de intermediere antibalistice amplasata in sfera de actiune atacind mecanismele de lansare impiedecind actionarea echipajelor si efectivelor militare.
Asta cu “România, dacă ştie să-şi joace cartea” nu mai este de actualitate.
Cartile se pot juca inainte de a lua decizii, in faza tatonarilor, ori noi suntem in faza deciziei asumate.
Se pare ca decizia a fost luata cu mult inainte de momentul CSAT, si americanii au avut asigurari ca Romania nu are alte variante, din moment ce strategia a fost facuta publica
o observatie tehnica: doctrina Mutual Assured Destruction se bazeaza, in teoria jocurilor, pe conceptul de deterrence(descurajare) si nu formalizeaza in fapt un joc de suma nula! ci asa numita Dilema a Prizonierului in cotext repetiv: Echilibrium Nash in one-shot Prisoner’s Dilemma este defectarea reciproca (in cazul de fata ambii “jucatori”lanseaza atacul nuclear fatal). Ceea ce sustine o strategie cooperativa (care nu este un Nash echiibru in jocul de etapa!) este tocmai efectul descuranjat al asa-numitei second strike capability care asigura distrugerea reciproca si, in consecinte induce adoptarea unei strategii non-Nash in prima faza a jocului
Mai mentionez ca plasarea unei anumite interactiuni strategice intr-un context repetitiv(in esenta un joc repetat de un numar finit sau infinit de ori) este una din principale modalitati prin care se poate sustine un echilibrium de tip “cooperare” in fazele initiale in condiitile in care singurul echilibru Nash as fi defectarea mutuala
sper ca nu am fost foarte technic si…criptic…un “game theorist”:)
Am eu aşa o presimţire. E adevărat că radarul va fi în Turcia, dar pun pariu că sistemul este interoperabil cu radarele americane pe care le-am cumpărat de curând. Cum era? “Împărţirea costurilor”. Da,da, da! Deci, împărţim costurile.
scutul nu se face pe banii Romaniei, astea sunt prostii, pentru nici nu va apartine Romaniei si Romania pune la dispozitie doar terenul.
mai mult, Romania poate obtine 20 de miliarde – daca e vorba de acelasi scut care s-ar muta din Polonia, avand in vedere ca asta era suma negociata intre Polonia si SUA pentru ca Polonia sa accepte scutul si riscurile asociate.
astfel, polonezii au observat, corect, ca devin o tinta, si au cerut baterii de rachete Patriot si alte ajutoare militare.
dupa parerea mea, daca Romania negociaza bine, poate obtine si ea avantaje majore. La noi, principala amenintare e starea economiei, starea sistemului sanitar, a drumurilor, etc., mai putin Iranul care ne-ar trimite rachete. Ce-ar avea cu noi? Nu le-am facut nimic, cred ca nici nu ne gasesc aia pe harta si nici noi pe ei.
scutul asta nici nu e prea eficient, insa are un rol strategic, dupa cum se mentioneaza in raport – scade posibilitatea de intimidare de catre Iran sau alte state care n-au decat cateva rachete, desi disproportia de forta in sine e deja intimidanta – pai Iranul nu-si da seama ce s-ar intampla daca ar ataca occidentul cu o racheta? Replica ar fi nimicitoare.
pentru rusi, care au mii de rachete, scutul n-ar fi eficient, poate cel mult ne-ar anunta cu cateva minute inainte ca vom fi atacati, insa n-ar putea sa blocheze sute sau mii de rachete rusesti. cel mult, asta ar creste intensitatea unui atac, pentru ca rusii ar sti ca daca ataca numai cu o racheta, aceasta poate fi interceptata, asa ca o sa atace cu mai multe – si treaba asta n-ar fi prea placuta pentru aia care vor fi bombardati.
insa, e posibil sa fie totusi o afacere, daca obtinem o suma buna, pentru ca trebuie sa ne gandim si la cati oameni mor azi din cauza sistemului sanitar prost (zeci de mii?), a drumurilor proaste (5.000 pe an) si daca putem salva mii de vieti bagand banii americanilor in chestiile astea, e ceva.
de asemenea, cred ca e esential, in negocieri, sa obtinem o perioada de inchiriere de max. 10 ani a bazei, pentru ca mai tarziu sa avem posibilitatea sa re-evaluam treaba cu scutul si sa putem refuza prelungirea acordului sa sa renegociem anumite aspecte.
sper ca aceste negocieri sa fie duse de oameni inteligenti si care sa scoata maxim pentru Romania, nu de niste slugi proaste.
Deceneu: De unde ştim că nu ne-am jucat cartea în faza tatonărilor? (întreb eu, optimist : )
Vaevictis: Bine aţi venit! Cred că ar fi utilă o “traducere” pentru nespecialişti.
Alex: Bine aţi venit şi dumneavoastră! Sunteţi optimist, ca mine, în privinţa asta
Credeţi, deci, că odată cu scutul, americanii vor investi în infrastructura României? Hmmm… Bechtel? 
Domnul nostru premier, Parca Boc se numeste, a spus textual “vom avea beneficii maxime si cheltuieli minime”!
Daca ar fi sa traducem ar fi cam ceea ce am spus eu.
Oricum de cand am intrat in NATO am cumparat pe bani grei toate “fiarele vechi” din state si din Marea Britanie.
sper ca nu negociaza Boc, dar aici cred ca nu stie despre ce vorbeste, ce sa platim noi? benzina americanilor – scutul va fi al lor, nu va fi in proprietatea Romaniei, ca sa avem ce plati.
insa a propos de slugi, mai degraba am incredere in stapan (Basescu) decat in Boc sa negocieze ceva pozitiv.
in cel mai rau caz nu primim nimic, in cel mai bun caz primim 15-20 miliarde.
realistic, cred ca nu vom primi cat Polonia, aia sunt maestri la negociere si cand miros ca americanii chiar au nevoie de ei nu ii iarta – de altfel nici aia nu i-au iertat pe ei la preturi cand a fost vorba de F-16 – au platit polonezii de le-au iesit pe nas.
Basescu a anuntat ca vor incepe negocierile in curand.
Ceea ce a spus Boc poate fi in ideea de a reduce asteptarile – si daca plecam cu ideea ca o sa ne coste ceva o sa ajunga o mare victorie daca luam 3 miliarde de dolari, toata lumea va zice ca e un geniu ca i-a scos de la americani.
Insa eu cred ca cel mai bine ar fi sa negocieze chiar Basescu, dat fiind ca e un fost agent Navrom, capitan de vas cu experienta si in bazar (in zilele alea era parte a job-ului sa mai aduci si blugi, cafea, etc.), om de afaceri. tipul asta are fler comercial mult mai bun decat Boc, un profesor de drept, sau Banconski sau ceilalti academicieni.
Descurajare nu ar fi o traducere mai potrivita pentru ‘deterrence’ decat este intimidare?
Faceti o confuzie grava din punct de vedere tehnic. Nu este vorba “radar cu raze X”, ci de radar care opereaza in subbanda X, adica aproximativ intre 7 si 11 GHz. Spectrul utilizat de radar este impartit in mai multe subbenzi desemnate prin diverse litere. Razele X sunt cu totul si cu totul altceva.
Victor: Am precizat că am folosit “intimidare” pentru că, nefiind sigur care e traducerea optimă, am găsit termenul şi în alte articole pe teme militare.
Victor N: Vă mulţumesc şi am să mă modific. Vă rog să-mi spuneţi dacă mai sunt şi alte erori tehnice.
@mihnea
Fain text! Chiar ca gazetele o iau razna
Incerc eu o traducere @vaevictis
Se refera la un scenariu de atac generalizat, nu la cel curent, de atac limitat. Pe scurt, inseamna ca “deterrence” este scutul care apara SUA de Rusia si invers.
Detaliat: Fiecare putere are capacitatea de-a-si distruge adversarul dintr-o prima lovitura. Echilibrul ar fi precar, pentru ca fiecare sef de stat are tentatia de-a apasa butonul rosu pentru a fi sigur ca isi protejeaza propriul popor de riscuri.
Din acest motiv, fiecare putere si-a creat capacitate de second-strike (in principal pe submarinele inarmate cu rachete balistice). Chiar daca nu mai existi, inca poti sa-ti distrugi adversarul.
In momentul in care si SUA si Rusia au avut capacitate de second strike, echilibrul a devenit solid iar posibilitatea declansarii unui razboi nuclear a devenit nula. Practic, pornirea unui atac este echivalenta unei sinucideri.
Un scut fizic, de genul celui discutat acum, pleaca de la premiza ca tari ca Iran sau Coreea de Nord ar putea sa fie… mai putin rationale.
Lucian: Un dublu mulţumesc
[...] sursa: Mihai Maruta [...]
Excelent text, de departe cel mai bun fata de tot ce a aparut prin diverse medii online! Am intrat ”pentru citeva clipe” pe site, dar am ramas aproape 2 ore parcurgind multe rubrici…
Felicitari si ma bucur sa va regasesc (va cautam semnatura in Cotidianul, iar in toamna trecuta am urmarit cu interes moderarea dezbaterii de la Cluj).
Cu siguranta voi reveni cu placere!
Cristina
Cristina: Bine aţi venit şi vă mulţumesc pentru cele două ore!
Pun si eu o intrebare !
Dacă D-voastra EXpertilor aţi fi in locul Şeful la iranieni şi aţi constata că români au ceva care le-ar diminua succesul unei lovituri ce aţi face ? Na-ţi lovi întâi baza din Romania ? O mică racheta nucleara şi n-ar mai fi Romania!
Racheta ar coborâ direct la noi şi rachetele scutului nu ne ar ajuta,se pare,deoarece ele sunt eficiente pe partea plată a traiectoriei care în acest caz s-ar plasa deasupra Caucazului (probabil) Cei care se vor infrupta copios din bani paşi la dispoziţie (de România? SUA ?)de mult ar fi la adăpost (Caraibe poate !) . Deci ar trebui să ne comportăm cu prudenţă, mai înţelept.Dacă aveţi timp citiţi articolul publicat in România Liberă,din Joi 11 Februarie 2010 scris de D-na Sabina Fati intitulat Scutul care ne mută din Orient în Occident (sau a vrut sa spună : Accident?). Si alţi or gândi la fel?
[...] am citit pe Codex Politicus, pe Teophile Politeia, pe blogul lui Mihai Goţiu şi pe blogul lui Mihnea Măruţă. Analize pertinente asupra acestui subiect au fost publicate în presa online de către Anne-Marie [...]
Buna ziua,
din pacate pe siteul Dod nu mai gasesc documentul, se poate sa aveti o copie salvata pe undeva?
Multumesc.
http://www.defense.gov/bmdr/docs/BMDR%20as%20of%2026JAN10%200630_for%20web.pdf
Mihnea, felicitari pentru concluziile pertinente!
Abe: Scrieţi-mi, vă rog, pe mihnea@mihneamaruta.ro cu numele real.
Liviu: Mulţumesc.