Muzica de seară se întoarce: Sharon Jones & The Dap-Kings
Poţi fi sigur că îmbătrâneşti când nu doar că nu mai ţii pasul cu muzica nouă (unde-s timpurile când sfidai bruiajul ca să afli săptămânal Billboard’s Top 20, la Vocea Americii?), dar nu-i mai (re)cunoşti nici măcar pe muzicienii care s-au afirmat în ultimii ani şi care cântă “ca pe vremuri”. Cei care, la o adică, ţi-ar plăcea.
Soluţia e să nu te laşi. Chiar dacă nu te mai interesează, chiar dacă ai aflat, ştii sigur, că există rosturi mult mai importante cărora să le dai din timpul “tău”, nu te lăsa. Nu îmbătrâni muzical, nu asculta aceleaşi şi aceleaşi trupe sau piese pe care le ştii din liceu sau din facultate. Fii deschis şi rămâi tinerel.
Această introducere “aspiraţională” 
e scuza mea pentru că abia de curând, datorită DJ-ilor de la Radio Guerrilla, i-am descoperit pe Sharon Jones & The Dap-Kings. Care cântă “ca pe vremuri” şi mă obligă să reiau bucuros postările cu muzică “de seară”.
Recuperez cu trei piese ale formidabilei negrese de 53 de ani. Prima, cea mai cunoscută, face parte din coloana sonoră a filmului “Up in the Air”. Dacă o ştiţi, treceţi direct la celelalte două.
P.S. Era să uit: am și o întrebare. Serioasă. Versurile primei piese încep aşa: “This land is your land, this land is my land/ From California to the New York Island/ From the Redwood Forest to the Gulf Stream waters/ This land was made for you and me”. Şi continuă în acelaşi stil. Au fost compuse de Woody Guthrie în 1940.
Când le-am auzit prima dată, m-am întrebat automat: nu-i aşa că am ironiza fără pardon o piesă românească de azi, care să nu fie manea sau populară, dacă am auzi ceva de genul “Ţara asta-i pentru noi, din Băicoi la Dorohoi”? De ce la “ei” nu ni se pare ridicol? Hai, ştiu că ştiţi
*
Unii dintre noi avem noroc cu progeniturile, ne mai scot din formol putin si ne mai aerisesc. Iar la chestia asta cu textele in engleza m-am tot gandit si eu – cum ar suna ‘Inca o caramida in zid’? Sau Joplin cantand ‘O, Doamne, nu vrei sa-mi cumperi un Mercedes Benz’? Asta ar suna chiar a manea
pentru ca Dorohoi nu inseamna pentru noi, ce inseamna California pentru americani, sau pentru noi
ma bag si eu in seama …
f faina muzica. Si eu ma confrunt cu acest fenomen…si ascult eternele mele muzici….Mihnea, nu e usor sa “fii deschis si rămâi tinerel”…dar merita incercat.
Adnana: Ce muzici ai descoperit datorită “progeniturii”?
Gabi: Bine ai venit!
Tibi: Încerci?
Datorita lui am inceput sa ascult acid jazz, niste remix-uri dupa Ray Baretto, Julie London si chiar Ornella Vanoni. Apoi ar mai fi Alex Britti (chitarist de exceptie), Baddest Ruffest, Zebda, Chemical Brothers, Fatboy Slim, The Caesars, Faithless.
Nu stiam de ea – 100 days & 100 nights e tare de tot. Multumesc!
Raluca: Cu plăcere
Bine ai venit!
N-am ştiut cum să trimit altfel un mesaj, sper ca acesta să ajungă să fie moderat!
Posibil material pentru blogul dumneavoastră, dacă vă place ce vedeţi, bineînţeles : http://brailateo.blogspot.com
Cu mulţumiri,
Teo