Povestea unui credit ipotecar
Cunoaşteţi pe cineva care să fi obţinut un credit ipotecar prin programul “Prima casă”? Eu nu ştiam pe nimeni până săptămâna trecută, când am stat de vorbă cu un coleg de breaslă, fotograful clujean Eugen Olariu. El mi-a descris jungla birocratică pe care a traversat-o pentru a lua un împrumut de aproape 30.000 de euro.
Programul “Prima casă” a devenit operaţional în iulie 2009, iar Eugen şi-a început demersurile în primele zile ale lui august. Cât credeţi că au durat? Şapte luni: banca a virat banii în această săptămână. Pe scurt, dosarul unui solicitant cu un venit constant de circa 3000 de lei pe lună, proprietar al unei mici firme care face profit an de an, a fost “procesat” pe o perioadă echivalentă cu întreaga primă fază a programului “Prima casă” – încheiată oficial la 15 februarie 2010. Şapte luni – programul, şapte luni – dosarul.
Însă nu timpul consumat reprezintă cel mai şocant aspect, ci – aşa cum, probabil, vă aşteptaţi – hârţogăria şi costurile acesteia. Pentru a primi 30.000 de euro, Eugen a scos din buzunar peste 6500 de euro. Dacă vă bate gândul la “prima casă”, trebuie să vedeţi lista de acte obligatorii şi cheltuielile aferente. Le găsiţi aici, împreună cu întreaga poveste a unui simplu credit ipotecar.Tweet
Comparând cu cât costă în Italia, nu e mult (tinand cont că 5100 de euro sunt un avans, nu o cheltuială). Eu am dat la Torino doar pe cheltuieli reale (agenție imobiliară, agenție financiară, notar, asigurare etc.) cam 20% din prețul casei(putea costa mai puțin dacă eram mai informat, dar nu cu mult). Diferența mare constă în ușurința cu care decurg lucrurile fata de România (iar Italia este departe de tarile anglo-saxone). Pe moment, eu, un emigrant cu vreun an de rezidentă, am cumpărat un apartament, fără sa scot din buzunar nici un ban. Agențiile și notarul își încasează onorariile după ce banca virează banii în cont, totul fiind acoperit din împrumut. Clientul trebuie doar sa aleagă apartamentul, NU TREBUIE SA ALERGE. Se ocupă agenția de tot.
Pentru prima casă TVA-ul este redus, 4%. Fiind un credit ipotecar, și dobânda la bănci e mai mică: ex. variabilă-1,25%+EURIBOR sau fixă-cca.4-5%. Depinde mult de cum e piața pe moment. Condiția fundamentală e să ai un contract de muncă pe timp nedeterminat. Fără asta nu stă nimeni de vorba cu tine.
O ciudățenie ar fi faptul că un angajat obține mai ușor un credit ipotecar decât un mic întreprinzător. Se consideră ca riscul e mai mic.
In ultimul an, din cauza crizei, e mai greu. Nu prea mai e posibil să nu dai avans, iar dobânzile negociate tind să crească.
In ziua de azi trebuie sa ai motive foarte stringente care sa te impinga sa iei un credit ipotecar. Mai ales la noi unde “Prima casa” e un simplu efort de imagine, costuri pentru stat si contribuabili si cam atat.
Evident in alte parti cel putin mecanismul de acordare a creditului functioneaza si nu e ingropat in birocratie, dar nici acolo nu e inghesuiala. Doar Italia cu Spania si echipa sunt pe urma Greciei….
Mihnea,
Daca 5.100 de euro sunt avansul catre cumparator, nu cred ca ar trebui inclusa aceasta suma in costul creditului, pentru ca e parte din pretul locuintei. Deci costul creditului a fost doar de 1.400 de euro… Parerea mea…
Liviu: Am vrut să subliniez cât trebuie să scoţi din buzunar până obţii creditul, de ce sumă trebuie să mai dispui pe parcursul procedurii, în ideea că puţină lume ştie la ce se înhamă când solicită aşa ceva.
In calitate de beneficiar al acestui program si cu un numar insemnat de prieteni beneficiari ai acestui program, pot sa constat ca avem de-a face cu un caz destul de nefericit, dar in niciun caz definitoriu pentru program. Pentru mine, pentru prietenii mei si pentru noii mei vecini, calvarul a durat maxim 2 luni (esantionul e reprezentativ pentru a trage concluzia ca perioada de 7 luni e mai degraba exceptia, regula fiind mai degraba data de cazul meu). In afara de avans (care nu poate fi considerat cost al creditului), costurile pe care le suporta clientul sunt cele pe care le-ar suporta orice cumparator de imobil, cu sau fara credit (cu exceptia inscrierii ipotecii si costurilor de evaluare si autentificare a creditului). Pentru mine, bilantul e pozitiv: la final, m-am ales cu un apartament din 2008 pentru care platesc o rata lunara sensibil mai mica decat chiria pe care o plateam pentru un apartament in Drumul Taberei.
Inca ceva: cred ca nici banca nu a fost aleasa foarte bine de catre Eugen.
Aşa se întîmplă cînd sunt implicate autorităţile statului, multă birocraţie şi mult timp pierdut. Înseamnă că persoana respectivă şi-a luat creditul pe dividende de a durat chiar atît de mult