I’magino (1): “Sângerări”, de Alin Fumurescu
*
Sângerări
“Merde, Jean-Louis! Cum ai crezut că pot înghiţi aşa ceva? Cât de proastă mă crezi?”. Ridică ochii de pe scrisoare şi îi pedepseşte cu pleoapele făcute pentru a putea privi mai bine pe dinlăuntru, dincolo de lacrimi. Ochelarii de soare fac restul. “Cât de proastă sunt?”
În Jardin du Luxembourg a venit vara – degeaba. Marie-Antoinette e tânără – degeaba. S-a descălţat şi şi-a întins picioarele pentru a arăta lumii că nu-i pasă – degeaba. Sângerează pe dinlăuntru. Nici la repetiţiile din figuraţia de la Odéon n-a putut rămâne. Cum “Ma chérie”? Pe cine prosteşte cu “ma chérie”-ul lui? “Crede că n-am mai citit din astea?” Mda, dar alea erau altceva. Erau oficiale, cu antet, primeai refuzul prin poştă, nu din mâna portarului, a portarului, mon Dieu! Şi de la cine? De la Jean-Louis, grobianul “du” Bretagne!
“Şapte pagini? Îşi face practica de scriitor ratat pe mine, asta face! Mă foloseşte până la capăt.”
Nu mai are răbdare. Răsfoieşte paginile gândindu-se nu cum să se răzbune – pentru asta are timp – ci cum să scape de durerea care se încăpăţânează să se transforme, coborând. “Parşivă durere”, se gândeşte. O simte de câteva ore descolăcindu-se leneş dimprejurul inimii, al plămânilor, făcându-şi loc printre măruntaie, spre pântece.
Coboară până când nu mai e nici măcar durere, ci doar un fir de lichid fierbinte pe care cineva îl trage tot mai grăbit afară din tine, pentru ce? Deschide ochii, cu neîncredere. Vederea picăturilor roşii pe coapsa stânga o împinge în picioare, dar se opreşte la timp. Cum ar putea? În Jardin, într-o rochie special aleasă – “cât de proastă sunt?” – Marie-Antoinette sângerează pe dinafară şi nu se mai poate ridica de pe scaun. Nu, nici un Jean-Louis, doar ruşinea. Şi-atunci vede cuplul de la marginea parcului. Face semne, strigă, o văd.
O femeie va ajuta întotdeauna o altă femeie, chiar dacă pentru asta îşi va trimite mai întâi iubitul să vadă ce vrea de fapt tânăra disperată în rochie albastră, chiar şi atunci când o sângerare o va înlocui pe cealaltă.
*
Ce este proiectul I’magino şi cine participă la el, aici.
Foto: Sion Fullana
interesanta, dar un pic ‘invraisemblable’ – Alin trebuia sa ia in considerare si geanta cea mare
Sincer nu pricep de ce ”te-ai dus acolo”, dar daca tot te-ai dus trebuie sa-ti spun ca nu ai reusit sa te apropii deloc, ”not even close” de ce simte o femeie intr-o atare situatie… Nice try though
ce minte întortocheată ai, fumi dragă!
Nici mie nu-mi pare o “explorare” prea reusita, dar o sa fac doar un comentariu neutru: ma mir ca A.F. nu a recunoscut in poza Bryant Park din New York.
Camil: Nu trebuia să reflecte realitatea
French Roast – Animation
super filmulețul-surpriza.
multumesc mult.
O precizare personala si una istorica – personala: atat de mult am privit aceasta fotografie incat am inceput s-o visez:) Multzam, Mihnea!:)
Precizare istorica: Marie-Antoinette, regina decapitata – a carei sangerare a marcat, daca vreti, inceputul Republicii – a inaugurat teatrul Odeon, situat vis-a-vis de Jardin du Luxembourg.
[...] făcut deja treaba Alin Fumurescu şi Costin Ilie. Urmează Viorel Ilişoi, Cezar Ioan, Traian Panghe, Florin Părăvan, Dan [...]
in poza tinara femeie este relaxata, mediteaza , nici cum nu pare ca e adinc marcata de tristete.limbajul trupului nu exprima nici un sentiment negativ.asa o vad eu, ca femeie.
categoric tânăra nu “sângerează”, intuieşte despre ce va citi în scrisoare şi de aceea s-a descălţat, e liniştită..