“Patimile” jurnalistului la întâlnirea cu subiecte religioase
Una dintre carenţele grave ale presei noastre este numărul foarte mic al jurnaliştilor cu oarecari cunoştinţe de religie şi teologie. Nu mă refer acum la specialişti, la cei care pot vorbi, de exemplu, despre slujba de Înviere (Cristian Tabără e excepţia ultra-fericită). Spun doar că în redacţii sunt puţini oameni care să fie familiari cu principalele dogme şi canoane creştine.
La limită, nici asta n-ar fi o problemă insurmontabilă, pentru că jurnalistul de-aia e jurnalist, să întrebe, să se documenteze şi abia ulterior să transmită informaţia. Ce ne facem însă când un reporter care nu stăpâneşte subiectul e lăsat să vorbească liber, în direct? În acest caz, vina aparţine şefilor săi, iar produsul final este compromis.
Iată un exemplu. Luni, 29 martie, “Observatorul” Antenei 1, ora 19 şi ceva. Reporterul face stand up în care vorbeşte despre Săptămâna Patimilor. Şi o “comite” de două ori:
1) “Sâmbătă este ziua pe care o aşteptăm cu toţii, în care tristeţea se transformă în bucurie”.
Nu, Sâmbăta Mare este o zi neagră. Hristos coboară în iad pentru a-i mântui pe cei drepţi. Învierea, potrivit dogmei, are loc la miezul nopţii, adică “a treia zi, după Scripturi”. Duminica este ziua pe care o aşteptăm.
2) “Nu uitaţi, vă puteţi împărtăşi cu Marele Mir până vineri, inclusiv”.
Asta e mult mai gravă. Denotă lipsă de cunoştinţe elementare în ceea ce priveşte Taina Împărtăşaniei. Credinciosul care s-a spovedit nu este împărtăşit cu mir, ci cu Trupul şi Sângele Domnului. Mirul este “materia primă” pentru o altă Taină, cea a Mirungerii (de exemplu, la Botez), şi, aşa cum se spune mai la vale, se trimite la toate parohiile din ţară după ce a fost sfinţit de Sfântul Sinod.
Ştirea cu pricina, de la “Observator”:
da, e foarte adevarat ca noua ne lipsesc notiuni religioase de baza, dar asta nu doar in randul jurnalistilor.
problema este insa ca in general jurnalistii la noi nu se specializeaza… sunt cei de pe politic sau sport care vrand-nevrand ajung sa priceapa ce scriu.
dar in restul domeniilor majoritatea scriu dupa ureche.
iar temele religioase sunt tratate ori la modul hiper-tehnic (de acei putini care se pricep si care de-obicei sunt si credinciosi si foarte pedanti), ori la modul folclorist si cliseistic (si plin de erori) a se vedea exemplul de mai sus.
Sarbatori fericite!
superficialitate, ca peste tot. si lipsa de raspundere. se intampla des si cu afirmatiile de natura medicala, apar o gramada de enormitati.
Leti: problema este insa ca in general jurnalistii la noi nu se specializeaza
Leti, problema e ca, in general, ziaristii nu (mai) intreaba. Sau (in cazul mai prost) se intreaba intre ei: “Ce a zis ala?”, “Ce e aia?”, “Cum se scrie?” Telefonul fara fir… Asa ajungi sa citesti/auzi tot felul de enormitati, e drept, unele amuzante.
Nu trebuie sa fii specialist in religie ca sa scrii un articol despre o sarbatoare religioasa. Trebuie doar sa intrebi. Sa stii ce sa intrebi. Si pe cine. Si apoi sa asculti. Si daca nu ai inteles, sa intrebi din nou. Si apoi sa scrii si sa recitesti. Si sa corectezi. E greu…
[...] This post was mentioned on Twitter by Iulian Comanescu, Bacaul.ro. Bacaul.ro said: Interesant: “Patimile” jurnalistului la întâlnirea cu subiecte religioase: Una dintre carenţele grave ale presei n… http://bit.ly/bqBQXo [...]
[...] Maruta scrie despre patimile jurnalistului la intalnirea cu subiecte religioase: Una dintre carenţele grave ale presei noastre este numărul foarte mic al jurnaliştilor cu [...]
Hmm, modelul este însuși “Șeful Statului” (EL HEFE CAPITANO), care întâi vorbește, apoi mai vede el dacă e corect sau nu. Ne lipsesc modelele, nu noțiunile!
Eu cred ca este rolul asociatiilor profesionale de media din judete, deci locale, sa organizeze trainiguri pe acest subiect, in colaborare cu arhiepiscopiile si mitropoliile. Eu am solicitat carte de dogmatica de exemplu de la Mitropolia Clujului, de la PR-ul Mitropoliei, va poate confirma, ca sa pot sa mai scriu, si si asa ma feream sa abordez teme complicate, sau intrebam de se rupea telefonul cand era cazul. Mai ales cand a fost ales Mitropolitul Clujului am citit dosare intregi ca sa inteleg cum trebuie evenimentele, au fost foarte complicate. In fine..
Trebuie traininguri care se pot face usor daca este…implicare, si nu doar pe domeniul religios, pe cultural, pe economic ca si acolo cu Bursa e jale, si in multe locuri. Asta e rolul principal al asociatiilor profesionale, pentru ca in redactii nu e timp nici sa mori, nu are timp nimeni sa te scoleasca cum trebuie. Asta e adevarul meu pe care il zic aici. Jos palaria pentru veteranii care iau sub pulpana lor un copil si il mai ghideaza, ma refer la cei care fac presa onest, cu respect pentru regulile meseriei!
Numai bine si Paste Fericit tuturor
@Doru: ei de era Becali “Seful Statului”, nu mai vedeai asa gafe!
Cel care doreste sa fie intr-adevar profesionist, se documenteaza, nu?