Interviu-document: Corneliu Coposu, primăvara lui 1991
Corneliu Coposu ar fi împlinit astăzi 96 de ani. În memoria sa, public pentru prima dată pe internet interviul integral pe care mi l-a acordat în primăvara lui 1991. Reascultând caseta, mi-am amintit simplitatea preşedintelui PNŢ şi respectul pe care mi l-a arătat mie, un aspirant la statutul de ziarist care nu împlinise 22 de ani.
Omul care făcuse 17 ani de puşcărie pentru ideile sale, dintre care 8 ani la izolare (timp în care uitase să pronunţe cuvinte ale limbii române), şi-a scos din birou toţi colegii imediat ce am intrat eu, un reporter oarecare, recomandat doar de faptul că lucra la “NU”. În timpul interviului, telefonul a sunat de câteva ori, iar el l-a ridicat din furcă şi l-a închis scurt, ca să nu fim deranjaţi. Unul dintre acele detalii pe care merită să le ţii minte o viaţă.
*
- Domnule preşedinte, vă consideraţi un om care tace şi face?
- În general, ca principiu de comportare, sunt împotriva intrării în polemici. Am atâta de lucru cu organizarea partidului, încât nici măcar nu pot să mă opresc asupra valului de calomnii care continuă împotriva partidului şi împotriva mea, cu tendinţa de anihilare a activităţii partidului nostru şi, bineînţeles, de denigrare a conducerii lui. Mă lasă rece toată această campanie, ştiu care sunt obiectivele pe care le urmăresc şi care sunt obligaţiile mele, de la care nu mă abat.
- Sunteţi, aşa cum se spune, un liant al diverselor fracţiuni din PNŢ?
- În partidul nostru nu există tendinţe separatiste. Au fost câteva încercări lipsite de importanţă, nesemnificative, ale unor nemulţumiţi, care, nevăzându-şi realizate obiectivele, au plecat din partid. Mai e o categorie de oameni care, pentru comportare lipsită de ţinută morală şi pentru lipsa de disciplină, au fost eliminaţi din partid. Aceste plecări nu au afectat cu nimic partidul nostru. Cred că partidul este solidar cu conducerea şi cu principiile care ne călăuzesc.
- O caracteristică definitorie pentru Partidul Naţional-Ţărănesc este intransigenţa acţiunilor sale. Dumneavoastră sunteţi cel care imprimă această intransigenţă?
- Da, eu şi conducerea partidului, care este pe deplin de acord cu această atitudine.
N-am făcut nici un fel de rabat de la principiile care guvernează partidul nostru, am respectat cu sfinţenie programul nostru şi nu ne abatem de la principiile călăuzitoare ale doctrinei noastre. În acest domeniu, cred că suntem un partid care nu s-a expus niciodată la devieri de la principiile călăuzitoare.
- Există o reticenţă în rândul unor alegători privitoare la o aşa-zisă vendetta care ar avea loc în cazul preluării puterii de către Partidul Naţional Ţărănesc. Ce le-aţi spune acestor alegători?
- Într-adevăr, a existat o acţiune vastă de dezinformare şi de intimidare a opiniei publice, făcută în scop electoral. Noi am afirmat şi ne menţinem pe punctul de vedere că suntem un partid categoric împotriva comunismului. Această atitudine a noastră a fost interpretată, prin dezinformarea celor neorientaţi, ca o atitudine împotriva comuniştilor. Nu avem nimic de împărţit cu foştii membri ai Partidului Comunist. Atitudinea noastră este clară şi categorică.
Am arătat că, din sondajele pe care le-am făcut, adeziunea la Partidul Comunist şi obligaţia unor oameni de a plăti cotizaţii şi de a deţine un carnet de partid nu au fost fructul unei orientări ideologice, ci a fost o tendinţă de prezervare a situaţiei profesionale sau fructul unor presiuni exercitate de familie, de societate, de locul de muncă şi chiar de organele represive. Nu socotim această înscriere în partid ca un capitis diminutio al celor care au acceptat să se înscrie, fără să desfăşoare activitate politică propriu-zisă, între cadrele Partidului. Şi nu le facem acestora un reproş, dimpotrivă: am primit foşti membri de partid în partidul nostru.
Sigur că facem o distincţie a celor care au făcut parte din nomenclatură, care s-au pretat la crime împotriva poporului. Cu aceştia noi nu avem nimic de împărţit şi lăsăm justiţia să se pronunţe asupra activităţii lor. Sigur că acţiunea de dezinformare a prins, mai cu seamă că oamenii, complet rupţi de realităţile politice, sunt timoraţi şi îşi tem situaţia şi viitorul. Şi noi am fost arătaţi în mod deliberat ca oameni care vor exercita acţiuni de răzbunare împotriva foştilor membri de partid. Sigur că este vorba despre o calomnie la adresa noastră.
Noi avem toate principiile născute din doctrina moralei creştine. În calitatea asta, nu putem fi răzbunători şi nu-i putem urmări pe oamenii care au fost adversarii noştri politici. Şi nici măcar nu avem intenţia de a ne implica în urmărirea celor care s-au făcut vinovaţi de grave transgresiuni împotriva poporului român. Acolo este rostul justiţiei să-şi spună cuvântul. Noi nu am făcut niciun fel de obstacole celor care vor să se integreze în noua societate românească şi îi considerăm ca fiind cetăţeni onorabili, care pot să-şi desfăşoare activitatea fără restricţii.
Aceeaşi atitudine am adoptat-o şi în ce-i priveşte pe oamenii oneşti, care şi-au făcut datoria lor patriotică, aparţinători vechilor structuri represive ale dictaturii comuniste. Suntem de părere că un stat modern nu poate exista fără un serviciu de informaţii bine organizat şi că acest serviciu, şi în trecut, a fost slujit de nişte oameni în marea lor majoritate oneşti, care şi-au făcut datoria. În ce-i priveşte pe aceia care au depăşit cadrele datoriei, aceeaşi soluţie, preconizată celor care au săvârşit crime şi abuzuri fiind încadraţi în Partidul Comunist, li se aplică şi acestora.
- Cum intenţionaţi să acţionaţi în actuala situaţie de scădere a popularităţii Partidului Naţional Liberal, pentru a atrage voturile celor nehotărâţi?
- Noi nu vrem să ne implicăm în a profita de pe urma unor fenomene care se produc în societatea românească. În general, nu am căutat să racolăm oameni din alte formaţiuni politice. Îi acceptăm pe toţi cei care sunt de acord cu programul nostru, cu ideologia noastră, însă nu facem tentative de racolare a unor oameni nemulţumiţi.
- La o recentă conferinţă aţi declarat că 15 din cei 54 de membri ai conducerii sunt tineri în jur de 30 de ani. Ce rol joacă aceştia în luarea deciziilor?
- Tendinţa noastră, evidentă, pe care am manifestat-o în toate măsurile organizatorice din ultima vreme, a fost de întinerire a cadrelor. Aşa cum era normal, după revoluţia triumfătoare de la 22 decembrie 1989, care a fost câştigată de generaţia tânără, noi am căutat să ne apropiem de această generaţie, care şi-a dovedit eroismul, şi-a dovedit, în acelaşi timp, dorinţa de schimbare a societăţii româneşti şi dorinţa de a se implica în guvernarea României viitoare.
Era normal ca repunerea în activitate a acestui partid să fie făcută de elementele care au supravieţuit torţionarilor comunişti şi opresiunii exercitate vreme de 43 de ani asupra întregii societăţi româneşti. Sigur că toţi aceşti oameni fac parte dintr-o generaţie veche. Din păcate, generaţia intermediară în România nu s-a putut manifesta, pentru că, în cele peste patru decenii de dictatură comunistă, afirmarea competiţiilor, a talentelor şi a oamenilor care aveau meritul să ajungă pe cele mai înalte scări ierarhice, în punctele cele mai înalte ale societăţii, nu s-a putut valida. Am integrat în partid numeroşi oameni din această generaţie, nu numaidecât pe criteriul neapartenenţei lor la Partidul Comunist, ci pe criteriul competenţei şi valorii profesionale şi individuale.
Există generaţia tânără, pe care dorim s-o încadrăm şi s-o promovăm până la cele mai înalte posturi de răspundere în cadrul partidului nostru. Începutul l-am făcut, avem o mulţime de tineri integraţi în conducerea partidului şi, rând pe rând, vrem să întinerim cadrele, lăsând în mâna generaţiei tinere drapelul glorios al partidului nostru, care trebuie să-şi afirme în viitor programul, pentru că, după concepţia noastră, viitorul lumii va aparţine doctrinei creştin-democrate, la care suntem şi noi afiliaţi.
*
P.S. Fotografia am făcut-o în sectorul dedicat lui Corneliu Coposu din Memorialul de la Sighet.
Multumesc, chiar merita Seniorul o amintire…
felicitari!
un interviu foarte bun, vocea lui Coposu este una mereu actuala.
Daca ar mai fi trait macar 5 ani poate ar fi mers altfel lucrurile.
Din pacate nici macar in partidul lui nu au fost destui mostenitori pe masura lui si care sa se impuna in clasa politica.
la buna eternitate seniorului!
La asa interviu nu prea am ce comenta, felicitari pentru gandul bun de a-l publica!
O sa am toata viata nostalgia ca n-am avut noroc, ca natie, de asa o personalitate care sa conduca Romania …
Mirceab: Dumnezeu să-l odihnească!
Letiţia, Mekone: Mulţumesc. Din nefericire, Coposu e genul de lider a cărui importanţă e înţeleasă abia după ce moare.
Cum ar fi arătat o Românie condusă în anii 90 de Coposu și nu de Iliescu? Mai erau posibili Băsescu și Boc?
[...] This post was mentioned on Twitter by Pahon Bogdan-Andrei, Toma Nicolau and Eduard Dobre, UNPR. UNPR said: RT @adi_zabava: Astazi, cand ar fi trebuit sa implineasca 96 de ani, un interviu cu Corneliu Coposu via Mihnea Maruta http://bit.ly/b6ZY6A [...]
felicitari!
Doru: Nu ştiu să răspund la prima întrebare, dar la a doua, sigur e “nu”
Tibi: Mulţumesc.
Buna Mihnea
Asemenea interviuri ar trebui interzise.
Cum ar fi sa faci o comparatie intre politicienii de azi si cei ce au platit pentru crezul lor,multi murind in puscarii,altii traind o viata cu un singur scop:eliberarea tarii lor din ghearele comunismului.Ferice de cei ce au murit fara sa vada zilele de astazi.
Nu-mi vine sa cred ca noi suntem urmasii acestor oameni ,ei care au fost in stare sa indure chinuri groaznice,moartea fiind un fel de izbavire,pentru ideile lor.
Noi neputand face altceva ,decat in nimicnicia noastra ,sa incercam sa supravietuim,unii mai mult altii mai putin decent.
Simpla meditatie ne indeamna la revolta.
Sau nu.Traim impasibili uitand ca demnitatea,vointa sau curajul au avut corespondent in realitate.Un pic da caldurica si o masa buna rezolva de cele mai multe ori problemele existentiale.
Intrebari naive de genul:Ce este un popor?cine sunt eu?in ce directie vor merge copiii mei?
Daca nu vreti sa va indispuneti mai bine le evitati.
Cand totusi vreti sa meditati ascultati asta : http://www.youtube.com/watch?v=6o-0ciKkdF4
Faceti asta de cate ori pe zi.
Atentie,ascultarea si intelegerea mesajului creeaza dependenta.
Si in final ce ne ramane?O carare ingusta ar spune unii,singura alternativa ar spune altii.
Credinta,Familia,Natiunea.
O fi mult?O fi putin?Doar viitorul ne poate spune.
Dar nu uitati.Sunt drumuri fara intoarcere.
Nu intodeauna exista a doua sansa.
Nu intotdeauna calea de urmat e usoara
Sa auzim de bine
Onor! Ce sa mint? Ma simt onorat si eu, prin contagiune. Am facut cateva lucruri bune la NU, nu?:)
Aline mai bine taceai. Nu ai cum, nici macar prin contagiune sa fi onorat. Dupa episodul cu molusca, in locul tau as tacea macar vre-o zece ani. Mihnea cand a avut de ales a ales bine (sic!), tu nu !
Horea: Dacă nu era Fumi, eu n-aş fi rămas în presă şi nici n-aş fi învăţat presă. Ce-am făcut eu la “NU” e cam 0,01% faţă de ce-a făcut el. Nu ştiu la ce episod te referi, dar îţi pot garanta că, dacă presa noastră are nevoie de ceva, de oameni ca el e vorba.
Am citit azi acest interviu si l-am “simtit” cu atat mai mult cu cat ieri, trecand pe langa sediul PNTCD de pe Pavlov, mi s-a parut ca atat sediul cat si partidul fac parte dintr-o viata trecuta. O viata pe care partidul acesta pare sa o fi pierdut deodata cu pierderea acestui om exemplar care a fost Corneliu Coposu…
Hélas, nous sommes toujours là!
[...] Interviu Mihnea Măruță cu Corneliu Coposu în 1991 De Alin Cristea http://mihneamaruta.ro/2010/05/20/interviu-document-corneliu-coposu-primavara-lui-1991 [...]
Pacat ca istoria nu se scrie”daca ar fi fost”.ISTORIA CONSEMNEAZA INTOCMAI CUM SAU PETRECUTE FAPTELE”DACA AR FI FOST”ROMANIA ERA MONARHIA CONSTITUTIONALA SI EPOCA ILIESCU SI”PROSTIA”BASESCU NU AR FI FOST SI ROMANIA ERA CU ADEVARAT IN FRUNTEA STATELOR EUROPENE NU CENUSAREASA DE ACUM.UITE UNDE DUCE REPUBLICA ORIGINALA A LUI ILIESCU SI PROSTIREA MASELOR A LUI BASESESCU.DUPA 89 A FOST O LUPTA SURDA PENTRU PUTERE A DOUA CURENTE;CURENTUL’PARTID’REPREZENTAT SI CONDUS DE ILIESCU SI CURENTUL’SECURITATE’REPREZENTAT SI CONDUS DE BASESCU SI DIN PACATE A CASTICAT CURENTUL’SECURITATE’A SA CA NIHIL SINE DEO – MONARHIA SALVEAZA ROMANIA
[...] http://mihneamaruta.ro/2010/05/20/interviu-document-corneliu-coposu-primavara-lui-1991/ [...]
Felicitari pentru interviu, cat de actual este?
Bună ziua din nou şi mă bucur de a vă regăsi
Poate ar fitrebuit să mă prezint. O voi face în cele ce urmează. Sunt fondatorul şi primul fost redactor-şef al săptămanalului “Mileniul trei”, al tineretului PNŢ. Pe-atunci semnam ştefan dumitru. După vreo cateva “puciuri” de redacţiea trebuit să renunţ. Nu a fost simplu, mai ales după plecarea de la “Mileniul trei”, pentru a găsi un alt loc de muncă în presa acelor 1990-1992. Şi-atunci a trebuit să-mi găsesc un pseudonim. Cat am lucrat la “Mileniul trei” am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe cel care a fost Corneliu Coposu, omul care a dat “verde” apariţiei săptămanalului, dar care nu s-a implicat niciodată în politica editorială a ziarului. Am discutat de nenumărate ori despre politică şi despre Romania. Era cred, alături de Ion Raţiu, singurul politician care-şi respecta adversarii politici, inclusiv pe Iliescu. Le respecta opiniile, dar niciodată nu a fost de acord cu direcţia, cu dezastrul spre care era împinsă Roamnia. Din păcate partidul s-a lăsat înţesat de foşti securişti, “plantaţi” de însuşi Măgureanu evident la sugestia sau măcar cu acordul lui Iliescu. Sediul redacţiei “Mileniului trei” a fost pană la venirea minerilor în 13 iunie 1990 chiar în seduil PNŢ. După 15 iunie a trebuit să găsesc alt sediu de redacţie, care a fost în fosta vilă a lui Amza Pelea, undeva pe str. “Salcamului”, Gard în gard cu sediul USLA. Singurul “ţărănist” care a încercat să-şi vare nasul în treburile redacţiei a fost Ion Puiu, cu care am şi avut cateva “meciuri”. Ajunsese pană acolo încat mi-a cerut să semnez nişte legitimaţii de jurnalişti unor “gorile” securiste, care aveau chpurile misiunea de “gărzi de corp”. Cand a aflat Corneliu Coposu despre demersurile lui Puiu i-a interzis accesul în redacţie, apoi l-a înlocuit şi din funcţia de preşedinte al tineretului PNŢ. “Gorilele”, care nu primiseră legitimaţiile de ziarişti nu mă uitaseră însă, şi au organizat mai multe puciuri, pentru înlocuirea mea. Viaţa în preajma lui Corneliu Coposu nu era de loc una confortabilă. Dimpotrivă. Era chiar plină de tot felul riscuri. Atunci i-am cunoscut pe toţi cei care au făcut parte din primul şi cel de-al doilea Guvern CDR condus de Victor Ciorbea, respectiv Radu Vasile.Pot spune că în Radu Vasile şi Dudu Ionescu, Cornelui Coposu nu avea încredere nici cat să-i trimită să-i cumpere ţigări. O făcea însă, nevoit de împrejurări, uneori şi pentru a se mai elibera de prezenţa lor. Oricum, sunt sigur că fără stingerea din viaţă lui Coposu, CDR nu ar fi ajuns niciodată la putere. A fost însă un “preţ” disproporţionat de mare, pe care partidul a trebuit ca să-l achite, electoratului.
Cu prietenie-afrimescu