Frica de sud (23): Melo drama
Încerc să-mi păstrez mintea limpede şi să răspund: de ce s-a calificat Olanda? Cum a reuşit să-i elimine pe brazilieni o echipă care, în afara celor două goluri norocoase, şi-a creat doar o singură mare ocazie, cea în care Sneijder a ratat din careu, singur cu Júlio César, când mai erau câteva minute de joc? E o mare nedreptate sau, după ce ne calmăm, vedem (şi) altceva?
Rezultatul acestui meci n-a fost decis nici de tactică, nici de tehnică, nici de rezistenţa fizică sau de media de vârstă, ci numai de slăbiciunea psihică. Iar şansa Olandei a constat, paradoxal, în faptul că Brazilia a avut o primă repriză strălucitoare.
Olanda – Brazilia 2-1 (0-1). Au înscris Felipe Melo (autogol) şi Sneijder, respectiv Robinho.
O echipă mare, care ţinteşte un titlu continental sau mondial, trebuie să fie capabilă să răstoarne (măcar) o diferenţă de un gol: să egaleze, să trimită meciul în prelungiri, să aibă un răgaz în care să-şi refacă stabilitatea emoţională. Dar să cazi cum au căzut brazilienii după (auto)golul egalizator e semn de adâncă vulnerabilitate, iar meritul olandezilor e că au ştiut să profite. Nu mai mult.
Nu ştiu dacă se poate generaliza, dar cred că echipele latine au o fragilitate care le cere să marcheze primele, pentru a se alimenta din acel avantaj cu energia şi calmul indispensabile victoriei. La aceste Mondiale, niciuna dintre naţionalele latine nu a întors scorul. (Italia a egalat de două ori, cu Paraguay şi cu Noua Zeelandă, dar atât). La fel de interesant e că nici alte două pretendente la titlu, Germania şi Spania, n-au fost în stare să revină când erau conduse (de Serbia, respectiv Elveţia).
De aceea, repet: o echipă mare trebuie să-şi ţină cumpătul şi să-şi vadă în continuare de joc, chiar şi atunci când e în dezavantaj. Îndrăznesc să spun că, în ciuda scorului de azi, nici olandezii nu sunt o echipă mare, una dintre acelea pe care ţi le aminteşti şi după 20 de ani. Pentru că nu forţa lor a dus la acest deznodământ, ci impardonabila relaxare a selecţionatei lui Dunga, care, la pauză, s-a şi crezut în semifinală, pierzându-şi atât concentrarea, cât, mai ales, îndârjirea cu care se bătuse în prima repriză. Apoi a intervenit hazardul, latinii n-au mai înţeles nimic şi, ca nişte copii, au început să bâjbâie după un punct de reper în lumea exterioară. Robben a ştiut să-i zgândăre, iar ei s-au pierdut definitiv.
Jumătate din farmecul Mondialelor s-a risipit odată cu eliminarea Braziliei, iar mâine va mai pleca acasă una dintre naţionalele frumoase (Argentina sau Germania). Ce ziceţi de o finală Ghana-Paraguay? 
Nota meciului: 8.
Jucătorul meciului: Robben.Tweet
gand la gand cu bucurie! inainte sa intru aici scriam unui amic pe email exact treaba asta: ce zici de o finala Ghana – Paraguay? nu stiu ce o sa zica el, cert e ca eu as zice ceva de genul, previzibil, de altfel: m-ar incerca un sentiment paraguayan al fiintei
))
Mie nu mi-a fost frică până acum, dar acum da, acum am Frica de Sud. Mi-ar părea tare rău de Argentina mâine dacă ar pleca.
d.: Favoritele mele “istorice” au fost eliminate. De-acum, parcă mi-ar plăcea să câştige bijuteria spaniolă. Tu cu cine ţii?
Olivian: Şi eu sper să aflu, până la finele Mondialelor, care a fost rostul ascuns pentru care am ales titlul “Frica de sud”
@Mihnea: din cele trei cu care am plecat la drum, a mai ramas Argentina lui Diego. in conditiile astea e clar cine vreau sa castige, nu
?
d.: Brazilia şi Anglia?
de fapt pana la meciul asta regula a fost: cine inscrie primul castiga
….nu a existat nici o intoarcere de scor
@Mihnea: Anglia, da. Brazilia, nu. Serbia era a treia
un fel de substitut pentru… echipa Romaniei. evident, nu ma gandeam ca Serbia are sanse la titlu, insa mi-ar fi placut sa ajunga macar in “sferturi”. in orice caz, sarbii s-au comportat cat au putut ei de romaneste, deci am fost multumit, finalmente 
))
Într-un meci în care a contat cine joacă mai efectiv, cei care practică acest stil au avut de câştigat în faţa celor care abia au deprins “tactica” asta.
Brazilia a plecat acasă pentru că – sub Dunga – a uitat să joace fotbal brazilian. A învăţat – destul de bine, e drept – să joace eficient, dar din păcate acest stil nu îi prinde foarte bine pe Kaka, Robinho şi ceilalţi. Iar când s-au văzut conduşi au mai pierdut ceva: luciditatea. Pe care Olanda şi-a păstrat-o mereu.
Sunt de acord cu in multe puncte de vedere, insa cred ca jucatorul meciului a fost Snejder, nu numai pentru ca a inscris golul victoriei si a centrat pentru gafa braziliana de la primul gol. Robben e determinant, insa s-a simtit destul de pregannt ca nu e la capacitatea normala de exprimare. Il asteptam oricum pe Robben in meciurile urmatoare.
Finala cred ca va merge in directia Spania-Olanda sau …?
George: Ba da, Danemarca a bătut Camerun cu 2-1 după ce a fost condusă.
Vasile: Eu nu-s de acord cu părerea – pe care am citit-o foarte des în ultimele zile – că Brazilia “nu mai joacă fotbal brazilian”. Până la repriza a doua a meciului cu Olanda, am fost foarte mulţumit de “brazilianitatea” jocului lor
Dan: L-am ales pe Robben pentru că el a distrus echilibrul psihic al Braziliei, i-a făcut să cedeze, să nu mai joace nimic.
vezi ca nu e finala preconizata mai sus….ambele eliminate!
Olanda e una din favoritele cu care am “inceput” Mondialul acesta, alaturi de Serbia, care nu au pre confirmat. Ma bucur mult ca au ajuns in semifinale, sper sa si castige acest mondial. Au, cel putin, doi jucatori care pot face diferenta, Robben si Sneijder, un Kuyt deosebit ca implicare si un Van Persie care nu stii cand totusi va exploda si foarte important un antrenor care se pare ca ar fi foarte bun. M-a pus pe ganduri in acest sens un interviu cu Roy Maakay, pe fifa.com, inainte de meciul cu Brazilia, in care spune ca il coteaza ca unul din cei mai buni antrenori cu care a lucrat.
Inca un mondial fara o finala Brazilia-Argentina…