“Sunt atât de nepregătit pentru acest eveniment al vieţii mele, încât nu am avut răgazul să-mi însăilez câteva rânduri, spre a mă prezenta în faţa Dumneavoastră cât de cât coerent şi cât de cât concentrat pe ceea ce, probabil, ar trebui să vă spun. Cei care mă cunosc ştiu bine că, de-a lungul unei... »
Oare despre câte persoane publice vom mai afla – au trecut, totuşi, atâţia ani de la revoluţie! – că au fost informatori ai Securităţii? De ce nu înţelegem că avem nevoie, o dată pentru totdeauna, de o dezbatere naţională referitoare la comunism, după care să tragem linie într-un fel sau în altul? De pildă: câţi... »
De ce putem să revedem acest film ori de câte ori? Ce-l face să fie bine primit ca un oaspete rar, ale cărui vizite rămân amintiri prioritare? Cum de se menţine el pe primul loc în topul filmelor din toate timpurile, pe cel mai relevant site de cinema? The Shawshank Redemption (1994). Regia: Frank... »
“- Ca să supravieţuiască patruzeci de veacuri, un popor aşa de vital nu putea să reziste fără să constituie un guvern unic în orice ţară în care se ducea să vieţuiască, un stat în stat, pe care l-a păstrat totdeauna şi pretutindeni, chiar şi în perioadele dispersiunilor lui milenare. Ei bine, eu am găsit... »
Luna trecută, un prieten m-a rugat şi pe mine să scriu pentru blogul lui un text în care să răspund la întrebarea “Cum arată România din sufletul tău”. Am tot amânat, n-am găsit starea necesară pentru o asemenea introspecţie, el n-a mai putut să aştepte după toanele mele şi a publicat, cum era firesc,... »
Iulia Militaru e poetă. Anul trecut i-a apărut prima carte, “Marea pipeadă”, pentru care a primit premiul “Tânărul poet al anului 2010″. S-a întâmplat în 15 ianuarie, la prima ediţie a Galei Tinerilor Scriitori, organizată de Ministerul Culturii, împreună cu Primăria sectorului 2, Centrul Cultural “Mihai Eminescu” şi Asociaţia Euro CulturArt. Mai mult decât... »
De când am dat peste această piesă luminoasă, de fiecare dată când o ascult mă trezesc cu un zâmbet larg, ca la un reflex condiţionat. E o mostră de cum se cântă împreună, fiind cu totul în cântec. Nu există solist şi acompaniator, pentru că, dacă te instalezi bine în acel spaţiu comun, celălalt... »
“Îmi amintesc cât de importanţi erau pentru noi, în copilărie, copiii cu un anume grad de hiperactivitate. Nu te plictiseai cu ei niciodată, erau sufletul grupului în toate activităţile tribale. Cum cazul meu era, mai degrabă, al unei deficienţe de atenţie, de vreme ce eram mai mult calm, contemplativ, melancolic uneori, îi priveam ca... »
Numele lor nu apar pe internet. Într-un viitor care e mai aproape decât suntem noi pregătiţi să-l acceptăm, când numai istoricii şi notarii vor căuta, eventual, prin arhive de hârtie, despre ei vor mai vorbi doar nepoţii, ca despre nişte curiozităţi. Şi-atunci, poate n-ar fi rău ca noi, “conectaţii” şi “digitalii”, să-l pomenim măcar... »
