Nu conţinutul informaţional sau informativ al telegramelor pe care Ambasada SUA de la Bucureşti le trimite(a) la Washington reprezintă marea “dezvăluire” Wikileaks pentru România. Din această perspectivă, ele confirmă o zicere deşteaptă a lui Umberto Eco, dezvoltată în romanul “Cimitirul din Praga”: asemenea rapoarte sunt cu atât mai credibile “în centrală”, cu cât descriu... »
Arhiva pentru March, 2011
Dacă demisia e prea mult, cum ar fi “Am greşit”?
În cazul lui Răzvan Lucescu, prezumţia de vinovăţie e uşor de formulat: îi titularizează pe unii jucători la presiunea impresarilor şi nici nu e un antrenor bun. Dar prezumţia de nevinovăţie? Oare ea îl ajută? Să le luăm pe rând. De când a preluat naţionala, el n-a reuşit să găsească nici măcar un mijlocaş... »
INTERVIU. Ştefan Cândea: De ce ne mai lovim de SRS şi Chirieac la televizor?
“Munca mea ca jurnalist de investigaţii s-a concentrat pe crima organizată, ceea ce m-a adus în tot felul de situaţii periculoase: s-a încercat mituirea mea, am fost urmărit, iar alte publicaţii mi-au atacat materialele sau chiar pe mine personal. Mi s-au intentat procese pentru a mă intimida şi am fost ameninţat cu moartea. Am... »
“Americanii”. Ficţiunile a trei generaţii (II)
N-am putut începe acest text până n-am găsit generaţiei noastre (generaţia X sau a “decreţeilor”) un nume rezultat din propria ficţiune de stabilitate. Am cântărit multe variante – individualiştii, protectorii, ocrotitorii, integraliştii, împliniţii, “haberiştii” (de la latinescul habere – a avea), reducţioniştii, ambiţioşii, insularii, ne-naţionalii, singularii, familiştii, carieriştii ş.a.m.d. Niciuna nu m-a mulţumit, niciuna... »
Legionarii, comuniştii şi noi. Ficţiunile a trei generaţii (I)
“Avem impresia că suntem primii pentru care lumea nu mai prezintă nici o stabilitate – vreau să spun după război, cu societatea asta de consum, suprapopulaţia şi celelalte. În realitate, stabilitatea trebuie să fi fost întotdeauna o ficţiune (…). Orice generaţie construieşte o ficţiune pentru generaţia următoare, o ficţiune numită mamă, casă, educaţie, religie.... »
INTERVIU. Viorel Ilişoi: “Sper să scriu reportaj până în ultima zi a vieţii mele”
Ani de zile, Viorel Ilişoi, poate cel mai bun autor de reportaje din presa scrisă de la noi, a practicat o formă de rezistenţă rară: s-a încăpăţânat să facă reportaj clasic, de anvergură, cu pre-documentare, mers pe teren, verificări şi scriitură cvasi-literară – o specie marginalizată de mulţi directori de publicaţii din cauza costurilor... »
Orice organizaţie serveşte fondatorilor ei
Mi-am amintit această idee a lui Panait Istrati văzând şi citind principalele intervenţii de la şedinţa Consiliului Naţional de Coordonare al PDL. Pentru că nici organizaţia condusă acum de Emil Boc nu face excepţie. Monica Macovei şi Cristian Preda şi-au făcut iluzii că ar putea reforma, pe baze principiale, cea mai oportunistă structură politică... »
Am văzut, vă recomand (XXXVI): “Séraphine”
Ea le curăţă podelele, cuminte, şi cămăşile li le păstrează albe, pe piatră de râu, dar palmele îi tânjesc după atingerea pânzei. Se umple de mirosurile bucătăriilor lor, răbdătoare, iar ei nu ştiu că ea poate să adulmece vântul în frunze. Ea cunoaşte alchimia vinului care te pune pe picioare, însă de singurătatea ei... »
INTERVIU. Carmen Ivanov: “E la modă să îţi faci melodie… cu vocea mea”
“Salut! Mă numesc Carmen. Sunt cea mai bună voce a unui sintetizator pentru limba română din lume. Scrie orice text folosind corect diacriticele şi apasă pe butonul Play.” Acest text te întâmpină pe site-ul ivona.com, unde se găseşte singurul soft de sintetizator vocal profesional în limba română. Vocea aţi auzit-o, poate, în matinalul de... »
The Lost Thing. Oscar 2011 pentru scurtmetraj de animaţie
Minunat. Acesta e cuvântul. Un băiat care caută capace pentru colecţia sa descoperă pe o plajă o creatură stranie, care pare uitată. A pierdut-o cineva? N-a mai avut nevoie de ea? Nu se ştie, dar un prim indiciu e că îi place joaca. Iar copilul n-o poate lăsa acolo… “The Lost Thing” este rezultatul a... »
