O cronică tonică şi-un interviu inventiv: încă n-aţi citit cartea lui Iv cel Naiv?

Sunday, December 11, 2011

Când Iv cel Naiv îşi postează o poezie proaspătă pe site şi îi dă share pe Facebook,
se declanşează un “butterfly effect” pe netul românilor, îndrăgostiţi sau singurei cuc.

Nepăstrând proporţiile, stoluri de fluturi antrenează, timp de câteva secunde,
un sentiment uitat prin stomac, ori apărut de niciunde,
angajaţi ocupaţi prin birouri cu multe carouri îşi abandonează rutina sau maşina,
(ca-n Falling Down sau cu energia pe care ţi-o dă James Brown)
cercuri concentrice evadează, presate, către imaginare plaje cu fete nestresate,
ochiul (ce părea definitiv) închis afară înăuntru se deşteaptă,
iar urâtul, măcar pe alocuri, se sparge, puf, pe fiecare treaptă,
cum striveşte copilul bulele unui ambalaj de plastic,
ca pe nişte supape deschise spre fantastic.

Fericirea nu “vine”, a înţeles Iv cel Naiv,
ea nu e vreun cadou alternativ, şi nici nu ţine de genitiv
(a mea, a lui, sau a lor),
ea se caută în prezentul indicativ,
descoperind că ai sau că eşti omul de care ţi-era dor.

Fericirea poate fi casnică, o iluzie de caşcaval elastică,
sau pur şi simplu starea în care te opreşti să-ţi pricepi alergarea,
dar fericit eşti şi atunci când
e chef cu prăjituri şi copii colorând
sau când încerci, şi reuşeşti, să te transpui
în blana unei pisici sau în galbenul de pui.

Iar dacă o simplă poezie face să vibreze lumea virtuală,
vă daţi seama ce putere are o carte de-a ne lua ca din oală.

*

Iar acum interviul, făcut într-o seară, pe net, timp de vreo două ore. Deopotrivă spontan şi profund, definindu-se pe sine în aluzii neaşteptate, IvcelNaiv e un spectacol de talent. Tot ce veţi citi în continuare el a scris pe loc, improvizând în timp ce eu nu făceam decât să aştept versul următor, şi încă unul.

*

M.M.: Îţi propun nu un interviu, ci un joc, în care te rog ca tu să continui, în versuri cu rimă, “provocările” mele.

Iv: Totul cu rimă, zici… Încerc.

M.M.: Despre mine, subiectiv…

– … fanii mă privesc admirativ
unii chiar nu-mi găsesc adjectiv
pentru mine însă e pur şi simplu distractiv
să calc pe muchia unui vers aproximativ

cu mersul ăsta mândru, de beţiv
în ale mele gânduri şi trăiri captiv
şi după toate astea să rămân fictiv

M.M.: Ochii mei prind aditiv…

– …şi devin contemplativ
de golul absolut când n-am motiv
sau de-ntuneric când sînt în paradisul olfactiv
cred că îmi place raiul mai mult ca idee
şi tot aşa mă-ndrăgostesc de o femeie
sufletul meu cred că locuieşte
aproape de cap, aşa că fireşte
sînt mai îndrăgostit de ideea de ea
decât de faptul că e cea mai cea
pe scurt, când văd un film, când iubesc sau strănut
fug cât pot, dar cât pot, de anacolut
ca o pisică urmăresc ghemul lucrurilor
dar numai pentru a găsi logica lor

M.M.: Caut instinctiv…

-… ca un câine osul, un potrivit adjectiv
să găsesc echilibrul între năbădăiosul “narativ”
şi lirismul meu atâta şi atâta de intempestiv
aş fi vrut să am un miros mai bun
să găsesc mai uşor metafora îngropată sub prun
de fapt caut să găsesc calea prin care
să scot din mine un mine mai mare
dar oricât aş încerca să fiu de abil
pot scoate din mine cel mult un copil

M.M.: Practic intensiv…

-… amorul fără prezervativ
între neuroni şi dendrite
să nasc nebănuite
corelaţii pe care natura-mi umană
le-a primit cumva, de undeva, de pomană
să le dau mai departe, să vedeţi şi voi
cum e să fii un tip fictiv care gândeşte cât doi;
căci da – asta mi se reproşează
că hiperanalizez fiecare fază
aşa o fi, dar am noroc
că îmi curg din minte pe foaie în toc
câteodată cu un debit aşa de mare
că-ţi dă atenţia jos din picioare

M.M.: M-aş dori mai coroziv…

-… cu mine însumi când sunt primitiv
şi întreprind acţiuni de care un cimpanzeu
ar fi mândru de la el din muzeu
căci ştiu – poet, fictiv, idealist – pare feeric
dar am uitat să vă zic că sînt un personaj fictiv destul de coleric

M.M.: Visez selectiv…

-… la al lumii portativ
să vă explic – cu cât sînt mai departe
destinaţiile parcă-s mai aparte
îmi fac cu ochiul doar junglele, pinguinii
stelele de mare şi beduinii
şi mai visez la ziua în care oamenii vor lua poezia
de pe raftul cu amnezia
şi o vor muta pe marginea căzii, pe noptieră
pe-un colţ de pat sau la măsuţa de machiaj pe etajeră
pe scurt – la momentul în care vor realiza
că de poezie e nevoie zilnic, da, da

M.M.: Iubesc definitiv…

-… încercarea asumat nereuşită de a fi exhaustiv
dar şi fustele cu pliuri, fără tiv
pe tipul cu nume ciudat – ha ha rogvaiv
şi meciurile real-barcelona. le sînt captiv
îmi place să pregătesc fripturi la grătar
şi salata cu nume de rege – caesar
iubesc mâncarea asiatică
şi partea simpatică
este că-mi place şi mai mult s-o prepar
aşa cum iubesc să mă târguiesc la bazar
dar cel mai mult cred că iubesc starea
în care stau ca un sac de cartofi şi privesc marea

M.M.: Prima parte a interviului, cea mai grea, s-a terminat :) . În partea a doua (şi ultima), te rog să continui, pentru vremurile de azi, ca într-un “sms” de-al tău, următoarele versuri. Limba noastră-i o comoară…

– … de ce n-o fură, şi o omoară?

M.M.: La un semn, deschisă-i calea şi se-apropie de cort…

– … bunică-miu’ c-un zâmbet larg, fluturând un bilet la pronosport.

M.M.: Din bube, mucegaiuri şi noroi…

-… se nasc cei mai adulaţi eroi.

M.M.: Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală…

-… şi de multe ori nici prea multă şcoală…
dar amândoi o viaţă intimă nasoală
şi ambii curăţă arma zi de zi în poală
şi oricare din ei aş fi tot mi-ar plăcea mirosul ăl de smoală
pe ambii să-i ferească dumnezeu de aţipeală
dacă nu se tratează de patologica sfială.

M.M.: Sunt peştişorul care se strecoară din năvod… :)

-… sînt capra stearpă hotărâtă să dea rod
sînt oricine altcineva dar nu irod
sînt tot eu, după ce-am căzut din pod
şi care dă pe twitter – am scăpat, oh my god

M.M.: Mulţumesc pentru interviu, creativule Iv…

-… acelaşi tip fictiv, sper că n-am apăsat vreun buton autodistructiv.

 *

La final, poemele mele preferate din volumul “Versez”:

Şi încă un fragment (din romanţa lui tic şi tac):

când mi-e foame e prânz
când mi-e iubire e mânz
când mi-e dor e nor alburiu
când plec la birou mereu e târziu
când copilul care eram îşi flutură eşarfa
el îmi indică zgaibe-n genunchi şi sinus de alfa

*

3 raspunsuri to “O cronică tonică şi-un interviu inventiv: încă n-aţi citit cartea lui Iv cel Naiv?”

  1. Shefa

    Cand ai scris … “butterfly effect” pe netul românilor, îndrăgostiţi sau singurei cuc… te-ai gandit desigur si la cei care sunt indragostiti doar de poezie, nu-i asa? ca altfel nu stiu unde sa ma incadrez eu…

    #51068
  2. Shefa: Un vers nu trebuie să “acopere” toată plaja de variante :)

    #51070
  3. Nu am citit cartea, inca, dar l-am ascultat o saptamana la rrc!

    #51088

Lasa un comentariu


8 + 6 =

Search / Caută în site