istoria lui Emil Boc
Peste ani, când arhivele internetului nu vor mai fi disponibile pe serverele Google şi când informaţia neviciată despre trecut va circula în samizdat, despre Emil Boc nu se va mai scrie aproape nimic. Iar ce se va citi vor fi clişee. Acest text este o revoltă premeditată împotriva acelui viitor.
Când ajungi la acel nivel al puterii, la acea cunoaştere din interior a mersului lucrurilor, istoria te însoţeşte ca un al treilea duh. Poate nu Istoria, cu majusculă, dar modul în care vei fi judecat de urmaşi, obsesia de a lăsa ceva important, presiunea de a fi la înălţimea unei cronici asupra căreia nu ai nici o influenţă, cu alte cuvinte istoria ta – una personală, dar totuşi eternă -, ea trebuie că-ţi suflă în urechile conştiinţei, dacă eşti un om cât de cât responsabil.
Şi Emil Boc este responsabil. Nimeni nu-l poate acuza de contrariu. Nici măcar documentariştii care se vor întoarce, detaşaţi, asupra acestor vremuri nu o vor putea face. Pe ei, de altfel, nu-i va interesa cât a fost el de responsabil. Vor descoperi, cel mai probabil, mii de texte despre cum s-a lăsat manevrat de preşedintele Băsescu, sute de referiri la măsurile de austeritate ale Guvernului pe care l-a condus şi, poate, câteva zeci de menţionări ale mandatului său de primar.
De aceea, astăzi, la o zi după demisia lui, vreau să scriu despre un om, nu despre un politician. Pentru că, dintr-o nevoie de protecţie, avem tendinţa de a eluda gândul că aceia care ne conduc sunt şi ei oameni, cu spaime, boli şi complexe. Ne minţim, pentru a ne putea vedea neperturbaţi de propriile interese, că ei ar avea calităţi suplimentare, ieşite din comun, ca un soi de scut impenetrabil din jocurile video. Le pretindem decizii şi energii pe care noi înşine nu le-am avea, doar cu justificarea că “nimeni nu i-a pus” şi că, dacă au intrat în horă, trebuie să joace.
Iar ei joacă, majoritatea, pentru că hora e îmbătătoare. Şi Emil Boc a jucat-o, hipnotizat că el, mezinul lui Nuţu a’ Năii, e acolo, sus, unde cuvintele se transformă alchimic în aur sau în destin. Dar el, spre deosebire de mulţi, mulţi alţii, s-a negat pe sine la îmbrăţişarea cu istoria, fie ea şi cu literă mică.
Nu l-a trădat şi nici nu s-a ridicat împotriva binefăcătorului său: câţi dintre noi avem forţa de a proceda întocmai, odată aşezaţi în şaua vieţii? A răbdat umilinţe publice, ani de zile, cu toate că era singurul care asigura armistiţiul într-o şerpărie: cât ar răbda fiecare dintre noi dacă ar fi ridiculizat periodic de anturajul său, în particular, darmite la televiziune, în fiecare seară? Şi-a sacrificat sănătatea, apoi înflorirea aceea unică pe care ţi-o dau copiii când te întorci seara acasă, dar şi mândria de bărbat care vrea să iasă din scenă cu demnitate, respectat de inamic, atunci când singura opţiune este retragerea.
Câţi dintre noi ar fi făcut-o? Câţi am risca a rămâne în memoria scrisă şi nescrisă a comunităţii drept nevăzutul care s-a întins la pământ, cu braţele întinse, atunci când şinele lipseau?
Cine ar accepta să treacă trenul istoriei peste el?
Pentru o zi, pentru câteva minute, nu vă gândiţi la Emil Boc ca la premierul care a tăiat salarii, a mărit TVA-ul şi n-a crâcnit în faţa lui Băsescu. Nu-l judecaţi. Doar aduceţi-vă aminte cum e să fii departe de casă, într-o cameră din care toată lumea a plecat, şi unde tu îţi aduni sufletul de prin sertare.
P.S. Pentru omul Emil Boc, nu pentru politicianul omonim, sper că nu va candida la Primăria Clujului. Merită şi el să-şi recapete viaţa.
*
Majoritatea ziaristilor tind sa dea verdicte de pe un piedestal pe care nu i-a ridicat nimeni: ei sunt perfecti si ca urmare cer perfectiune de la cei pe care ii judeca (politicieni).
Ma bucur sa citesc textul tau, adeseori m-am gindit la sacrificiul dlui Boc de a fi atit de mult timp departe de familie. Daca va citi vreodata aceste rinduri, as vrea sa stie ca un roman din cei 10% care inca il sustin se gindeste adeseori la el cu recunostinta.
Bine ai spus cele de mai sus. Sunt curios câţi ar fi fost în stare să ia toate măsurile respective, dure şi în general impuse de “mai sus”. Şi mai ales să încaseze. E un lucru mare, ca om mititel, să ajungi responsabil de ceva aşa de mare şi de grav, cum este această criză economică; adică toată lumea l-a văzut ca pe un responsabil, nu ca pe unul care încearcă, după puterile de care dispune, să ţină cumva în frâu situaţia. În fine, nu vreau să îl apăr, a făcut şi destule greşeli. Dar toţi suntem predispuşi să le facem. Iar politician cu 100% din încrederea şi iubirea poporului cred că doar în China şi Coreea de Nord se găseşte.
Şi la o analiză la rece acum, poporul, opoziţia, adversarii şi chiar aliaţii nu i-au reproşat în aceşti ani de Guvernare decât un singur lucru constant, şi anume înălţimea! Lucru care spune foarte multe despre noi ca popor în anul Domnului 2011-2012. Suntem plini de inteligenţă, soluţii şi argumente, dar e mai important că ne displace un om pentru că e mic de statură, ceea ce ne face jalnici. Trist este că nu eram aşa. Îţi închipui, spre exemplu, să-l fi numit cineva, în limbaj public, pe Mareşalul Averescu pitic?! Şi asta într-o societate care se declară democratică, liberală, nondiscriminatorie etc.? Nu este nici un atu să fie scund, este normal, unii se nasc cu mădularul mic, alţii cu el mai mai mare, fie-mi iertat, dar important este ce ştiu şi pot face cu el, ca să păstrăm trivialitatea, indolenţa şi meschinăria în care ne-am afundat…Suntem un popor ineligent, păcat că nu suntem şi înţelepţi!
subscriu.
nu-s fericit si satisfacut financiar in perioada boc, dar sunt realist-era nevoie de macar o parte din acele masuri !
daca statisticile alea ref la economisire vs. consum (imprumuturi) sunt reale, treaba e pe jumatate rezolvata-masurile ne-au afectat si in plan personal (al bugetarii familiale). daca cei ce ii urmeaza vor fi cumpatati (evident se va slabi surubul, dar sper cu masura), atunci boc nu va ajunge la lada de gunoi a istoriei. dimpotriva !
sincer, cand l-am vazut demisionand, m-am gandit ca tatal sau l-a vazut premier, dar hulit de toata presa si nu mai are ocazia sa se bucure acum de aceasta pauza.
cat despre jignirile legate de inaltime, etc, la cine mai tzin astea ? suntem un popor in care 60% din alegatori locuiesc in mediul rural. trebuie sa fii naiv sa crezi ca “pamfletul” gretzos al catorva televiziuni va influenta un om de la tara. acei oameni au resorturi interioare mult mai complexe decat pare. se va vedea la alegeri… ciudat e ca cei de la psd+pnl au mai pierdut odata, exact pe aceleasi manevre neinspirate. iar acum, odata facuta publica directia de catre base (mru, deci axa sua-ue), rezultatul e cat se poate de clar. la tara se va vota pe simpatii si decenta (nici macar mita nu-i afecteaza atat de mult cat se crede; acolo se fura doar cand omul de 90 de ani, da buletinul cuiva sa voteze pt el-o practica des intalnita in loc izolate, fara monitorizari), la oras se va vota pe directia decisa si pe aparenta unui mesaj coerent, constructiv. cei de afara vor vota pt a lucra in continuare acolo si eventual sub influenta ambasadelor/consulatelor.
cam asta e. putem presupune ce va fi in 2020. pana atunci a devenit clar. singurul eveniment care poate deturna planurile ar fi un razboi. in lipsa lui, previziunile lui neagu djuvara cu presedinte roman la UE in 50 de ani sunt foarte probabile.
ca asta presupune cedare de suveranitate, e la fel de clar.
dar ma tem ca e singura cale rezonabila la aceasta ora. perfecta ar fi o revolutie mondiala. dar nimeni nu o vrea cu adevarat. toti vor globalizare, dar si independenta nationala, proprietate nationala si bunastare imediata. toti sunt patrioti si nationalisti, dar urasc in mod egal iranul, israelul si sua; si nu ar accepta ingradirea dreptului la circulatie sau munca. asa ca, ramane cum am stabilit. boc a actionat in directia impusa de viata actuala. si a facut-o perseverent si pragmatic. scuze pt mesajul lung. cele bune.
De obicei, oamenii care suferă de o tare, de un handicap, capătă şi un complex. Iar acest lucru îi face primejdioşi în cazul în care ajung sus, în aerul tare al puterii. Ejov, de exemplu, era cunoscut drept “piticul sângeros”.
Ce nu înţeleg este la ce vă referiţi când spuneţi: “nu s-a ridicat împotriva binefăcătorului”? La care “binefăcător” faceţi referire. După câte ştiu trăim (încă) într-o democraţie unde se presupune că nu există sistem clientelar. Vremurile feudalismului sunt şi ele de mult apuse. Domnia sa – la Boc mă refer – era şi este responsabil NUMAI în faţa Naţiunii. Servilismul NU are ce căuta atunci când exerciţi o funcţie în slujba statului. pentru că Statul NU este el, Traian Băsescu, ci este reprezentare a naţiunii române.
Contrafactual judecand, e drept ca putea fi mult mai rau pentru toti, daca Boc n-ar fi avut responsabilitatea de care vorbesti, Mihnea. Ca intotdeauna, lumea insa se gandeste la “de ce n-a fost mai bine”, neputand sa judece in termeni de “las’ ca se putea si mai rau”. Senzatia mea (trista) e ca mandatul de prim-ministru i-a aratat toate limitele lui Emil Boc: limitele de cultura (inclusiv juridica si constitutionala), de intelegere a economiei, de inteligenta si mobilitatea in gandire (pentru ca de prea multe ori nu facea decat sa repete mecanic niste “scuze oficiale” pe care apoi le mestecau toti cei din PDL). Ce sa mai, dincolo de proverbiala sa onestitate (care a batut tot mai mult in felul “onest” al lui Iliescu de a face politica – cand pe langa tine infloresc toti baietii destepti pe care chiar tu te-ai angajat sa-i faci sa dispara cand ai fost votat in 2008), domnul Boc mi s-a parut un nume dintr-un sir lung al romanilor pusi sa joace un rol care-i depaseste.
Cred ca ar fi fost un primar NET mai bun, cu sanse de a intra cel putin in istoria Clujului.
In Estonia, premierul care a facut din tara sa un tigru baltic taind in carne vie nu a rezistat tot mandatul. Dupa ce a aparut cresterea economica, a fost repus in functie.
Responsabil?! Boc??
Cand a fost responsabil? Cand a primit-o pe Elena Udrea in guvern? Asta a fost bine pentru tara sau pentru partid? (Ca sa fie clar: cred ca prezenta Elenei U. in varful PDL face un deserviciu enorm partidului si, indirect, intregii tari.)
A fost responsabil cand azi a spus una si maine exact opusul? (salariile profesorilor, imprumutul de la FMI etc.)
A fost responsabil cand a acceptat sa se mentina la putere cu un partid care nu exista inainte de alegeri, o scursura a a si-asa puturoasei noastre clase politice? (Gabi Oprea? Miki Spaga? Hellooooo!)
A fost responsbil cand a cerut schimbarea regulilor alegerilor numai pentru ca nu-i pica lui bine? Si mintind senin ca asta aduce economii insemanate.
Asta numesti tu responsabilitate?
Am senzatia ca oameni cinstiti si civilizati altfel privesc politica ca pe un meci de fotbal in care joaca echipa favorita. Ce reguli?! Ce sportivitate?! Singurul lucru care conteaza e sa castige ai nostri. Parca faulturile lor sunt mai frumoase.
Boc nu a fost un politician responsabil si nu a fost cinstit. A fost pur si simplu din partidul sub care ati ales sa slujiti ca suporteri. Dac-o sa-mi spuneti ca facand compromisurile astea penibile a facut sa fie mai bine in Ro, va furati singuri caciula. Va mintiti singuri.
Ganditi-va mai bine ce putea sa faca fara sa minta. Si daca nu cumva clasa politica si noi toti am fi avut de castigat mult mai mult.
Sper sincer ca spita lui sa dispara din politica. (Daca-l vreti la Cluj, n-aveti decat, la urma urmei dupa Funar orice e un enorm pas inainte. – Si ca tot veni vorba de ardeleni, ce i-a lipsit lui Boc e cel mai grav lucru care-i poate lipsi unui ardelean. I-a lipsit bunul simt.)
Imi pare rau de Emil Boc ca s-a antrenat intr-o mafie care conduce Romania ! Imi pare rau ca NU a reusit sa incerce sa se opuna acestei Mafii oricatusi de putin, dadea semne de alarma ca cineva se opune lor si incearca sa ne salveze pe noi romanii de la multe fapte amare care s-au abatut asupra noastra !
@bronzlabec
Vad ca nu il considerati responsabil in niicun fel pe Boc, ii vedeti doar relele.
Ia judecati un pic la rece ce ii reprosati: in primul si primul rand ca a tolerat oameni precum Udrea, Oprea, Micky, etc etc etc.
Dumneavoastra stiti vreo alta cale de a guverna, decat a te sprijini pe partide politice? Asa cum sunt ele astazi, cu Udrea, cu Oprea, cu Berceanu, Videaunu sau Micky? Chiar credeti ca se poate altfel, ASTAZI, in Romania?
E foarte posibil sa se schimbe puterea in scurt timp. Se va guverna cu oameni precum Nastase, Mitrea, Voiculescu, Mazare, Dragnea sau Fenechiu. Asta ca sa intelegi ce optiuni exista.
Doi: Boc a facut enorm de multe concesii, e clar. DAR LE-A FACUT PENTRU EL? Cu ce iese Boc din scena? Cu vilele lui Nastase? Cu motocicletele si milioanele lui Tariceanu?
Iar, daca din vorbe putem demonstra orice, sa ne uitam la cifre:
- deficit structural 2008 – 9%, deficit structural 2011 – 4%
- cursul leu-euro stabil de doi ani
- rata inflatiei cea mai mica din ultimii 22 de ani
- datoria publica 37% din PIB
- crestere econiomica in 2011: 2,5% din PIB, mult peste media din UE
Da, Boc nu s-a putut opune mafiei, nu a avut forta sa curete guvernul, sa elimine figuri dubioase din PDL, etc. Nu era facut sa faca asta. A esuatn aici. Dar, la modul esential, a facut ce trebuie, fara sa ii pese de el (familie, cariera politica, etc). De aia Nastase plesnea de sanatate dupa 4 ani de prim-ministeriat, de aia Tariceanu si-a gasit repede forta sa mai treaca si la a 7-a nevasta dupa anii “grei” de guvernare. Si de aia Boc arata cu 10 ani mai batran decat acum 3 ani.
@@ silicon_v @ bronzlabec
Statement: Nimeni nu se face politician la varf (doar) pentru bani. Nici Nastase, Nici Tariceanu, nici in alte tari, niciunde, niciodata. Cei doi de mai sus ar fi facut mai multi bani, mai usor si cu mai putina expunere in linia secunda a anonimilor politici.
Nu stiu de ce se face cineva, cand se face, om politic de prim rang. Sincer, n-am nici cea mai vaga idee de ce.
Faptul ca Boc n-a facut bani e doar un amanunt interesant biografic. Pentru judecarea omului politic nu ar trebui sa conteze. La fel cum e faptul ca Nastase are case sau Tariceanu, motociclete si neveste. (De-aia zic ca judecati ca la fotbal: nu va pasa de adevar, ci de motive pentru care va puteti iubi si mai mult echipa favorita.)
Ca Boc e realizatorul stabilitatii economice e discutabil, dar pot ceda aici, ca am de unde da. (Si Nastase a produs relansarea economica e Ro dupa catastrofele feseniste si dupa o la fel de catastrofala guvernare taranista. Si Tariceanu a produs cea mai mare crestere economica ever. Cifrele nu ajuta, ele sunt un reflector care lumineaza acea parte a stadionului pe care vre s-o arati.)
Ce a facut RAU Boc: A continuat si amplificat practicile antidemocratice. A lasat impresia ca legiferarea e procesul in care cei de la putere fac ce vor si-i spun Reforma. A intarit imaginea politicianului care poate sustine absolut orice idee, oricat de nastrusnica, cu aplomb si lipsa totala de consideratie pentru cei care te asculta. A intretinut si a avut de castigat de pe urma sustinerii permanente ca opozitia este in intregime rea, iar puterea in intregime buna. (Cred ca de aici se trage, in fond, restul de sustinere pe care-l mai are: pe impresia ca nu se putea altfel, dat fiind ca ceilalti sunt criminali.) A taiat din salariul femeii de serviciu de la scoala batandu-se in piept ca face sacrificii. In acelasi timp, nu a simplificat procedurile birocratice ca sa poata apoi reduce din aparatul birocratic. Etc.
Ce putea sa faca? Nu am nevoie sa se lupte cu mafia si sa piarda. E o lupta pe care direct n-o poate castiga. Nici el, nici Basescu, nimeni altcineva. Nu cred ca acolo trebuie purtata batalia. 1. Putea sa fie transparent: intreaga putere, fiecare decizie puteau fi transparente. Dezbatute public, sustinute, explicate. Chiar daca unele legi nu ieseau exact cum ar fi vrut, chiar daca pentru altele s-ar fi amanat termenul intrarii in vigoare, toata lumea ar fi invatat sa respecte un proces de creare a unei legi. 2. Putea sa subtieze birocratia. Nu cu mult, nu brusc, nu ca lupta eroica, ci fila cu fila. Fiecare act mai putin la un dosar, fiecare stampila in minus, fiecare semnatura nenecesara pe o hartie — toate ar fi facut ca tu sa traiesti mai bine. 3. Putea sa combata mai eficient (mai ales daca simplifica birocratia) mica coruptie. Mica coruptie se sprijina pe birocratie, iar marea coruptie se sprijina pe mica coruptie. Fiecare functionar care intinde mana isi protjeaza concomitent seful care le intinde pe ambele.
Sesizezi ca nu i-am cerut nimic grandios. Doar bun simt. Si n-a avut. De ce? Nu stiu.