Am văzut, vă recomand (XLVIII): “Calvary”

Tuesday, July 29, 2014

Să nu fii indiferent. Să nu fii cinic. Să nu îţi pierzi răbdarea. Să nu uiţi să ierţi. Să nu crezi că ai avea vreo putere. Să nu te minţi că ai putea înţelege. Să nu disperi. Să nu pui preţ pe bani. Să nu menajezi răul. Să nu îţi fie frică.

calvary

Calvary (2014). Regia şi scenariul: John Michael McDonagh. Cu: Brendan Gleeson, Chris O’Dowd, Kelly Reilly, Aidan Gillen, Isaach De Bankolé.

*

Misiunea unui preot e mult mai grea când pe oameni nu-i mai interesează. Nu-i mai interesează deosebirea binelui de rău, nu-i mai interesează să afle cine sunt, nu-i mai interesează sensul. El, preotul, devine un corp străin, “e din alt film”, agasează, încurcă şi supără.

Şi totuşi, în ciuda împietririi, ascunsă sub stratul gros de cinism, sub bravada zilnică şi sarcasmul protector, acolo, la limita limitei, subzistă nevoia fiecăruia de a fi ajutat şi salvat. “Ia mai lasă-ne!” nu îl poate strivi pe “Mă bucur că întrebi”. “Nu e treaba ta” îl maschează insuficient pe “Ştiu că ai dreptate”. “Nici tu nu eşti mai breaz” lasă un pic de spaţiu, cât să-l poţi vedea pe “Am greşit”.

O abordare creştinească, în aceste zile, se cere pe cât de nuanţată, pe atât de hotărâtă, deopotrivă înţelegătoare şi fermă, ocrotitoare şi eliberatoare. Oaia rătăcită, care trebuie readusă înăuntrul turmei, s-a transformat într-un animal necunoscut, disperat să câştige singur, să nu aibă nevoie de nimeni, dar să fie şi apreciat pentru acest parcurs solitar, un animal terorizat de nefericire, care se refugiază în violenţă ori în indiferenţă, care pretinde o explicaţie de Sus, personală şi rapidă, nu de la un intermediar păcătos ca el, pentru că lui i se cuvine linie directă cu Dumnezeu, pentru că e vorba despre el, unicul, irepetabilul care nu mai are timp.

Ce poate să mai facă un preot într-o asemenea comunitate? Să meargă mai departe, să asculte, să nu renunţe, să nu judece, să nu se mânie, să încaseze, să rabde, să fie pregătit pentru orice, dar chiar pentru orice, inclusiv pentru suprema neînţelegere. Fără nici o garanţie şi fără niciun ajutor, neştiind nici el, nici o clipă, de ce şi dacă.

*

Un raspuns to “Am văzut, vă recomand (XLVIII): “Calvary””

  1. vi

    Cutremurator film intr-o seara de sambata, iti multumesc pentru sugestia de a-l vedea. Calvarul preotului , ca si al doctorului, ca si al dascalului, e unul asumat si numai cel in cauza stie cat se zbate pentru a aduce speranta in sufletul celui ratacit! Si data fiind asumarea, niciun efort, niciun sacrificiu nu e prea mare, nimic nu conteaza decat menirea de a fi sprijin, umar sau macar sfetnic pentru cel care vrea sa auda…Nimic nu conteaza in aceasta zbatere, nici nelinistile, nici insomniile, nici durerile cu care se incarca, nici macar slabiile de care se simte adesea cotropit, atata timp cat preotul, doctorul sau dascalul isi pastreaza crezul – de a fi in slujba aproapelui sau in nevoie.

    #52787

Lasa un comentariu


8 × = 8

Search / Caută în site