Religia în şcoală: de la mare la mic

Monday, September 15, 2014

De ce stârneşte atâta patimă chestiunea religiei predate în şcoală? Încerc să gândesc cu capul meu. Acest text nu e pentru cei convinşi.

*

Am încercat să mă pun în pielea unui părinte revoltat de “îndoctrinarea” de la orele de religie ortodoxă. (Nimeni nu se plânge de orele de religie romano- sau greco-catolică, dar asta e doar o observaţie trecătoare.) Cred că încercarea de a face un imaginar schimb de locuri cu cineva din tabăra cealaltă, de a-ţi testa capacitatea empatică, porozitatea îngăduinţei, e soluţia cea mai bună în toate situaţiile născătoare de ură.

E de înţeles supărarea unui asemenea părinte dacă el e ateu, agnostic sau, de ce nu, adept al astrologiei. Şi asta fiindcă, în afara istoriilor biblice – pe care nici măcar cei mai înverşunaţi contestatari nu le aduc în discuţie -, copilul e obligat să înveţe rugăciuni şi primeşte notă pentru asta. Pentru părinţii care vor să-şi educe copiii într-un spirit pozitivist, aşa ceva e de neacceptat, de unde şi protestele tot mai frecvente la adresa manualelor, împotriva dublei subordonări a preoţilor care predau şi, mai ales, contra spaimei care – zic acei părinţi – le este inoculată elevilor când li se vorbeşte despre diavol, iad şi focuri veşnice. În paradigma lor, a adulţilor care susţin că vor să-şi lase copiii să decidă liber, aceste expresii (şi mai ales semnificaţiile lor teologice) sunt ridicole, nu au corespondent real şi ar trebui cel puţin puse în ghilimele.

Bun. Pe aceşti părinţi, chiar dacă sunt de bună-credinţă (şi nu doar nişte fixişti), nu-i poţi convinge cu argumentul – după părerea mea, foarte puternic – al tiparelor mentale, şi anume importanţa de a înţelege civilizaţia în care trăim, faptul că majoritatea covârşitoare a modelelor, abordărilor şi reacţiilor noastre provin din teologia iudeo-creştină şi din filosofia greacă şi, deci, cu cât le cunoşti mai bine, cu atât te vei înţelege pe tine mai profund (iar ăsta e un pur argument de sorginte socratică, deci ar trebui să îl accepte dacă ar fi coerenţi cu ei înşişi).

Ei vor continua să afirme, poate pe bună dreptate, că una e să descoperi de unde vin ideile, şi alta e să crezi în ele, ba chiar să fii obligat la un ritual caracteristic unei anume religii. Poţi – vor spune ei – să cunoşti parabola fiului risipitor, să ştii ce înseamnă “a întoarce şi celălalt obraz” sau simbolistica lui Iov, poţi înţelege, la o adică, de ce apelăm atât de des la aceste pattern-uri, dar, simultan, poţi respinge existenţa vieţii de după moarte sau transcendenţa lui Iisus din Nazaret.

Unde greşesc aceşti părinţi? (Repet, mă interesează doar cei dispuşi să raţioneze cu nuanţe, cei care lasă o portiţă deschisă variantei că ar putea greşi, nu anti-clericalii lipsiţi de îndoieli, nu activiştii anti-BOR şi nici încuiaţii care se iluzionează că tot ce e vechi e rău, deci şi credinţa.)

În primul rând, o precizare. Cei care elogiază Şcoala, cu majusculă, şi care vituperează împotriva “amestecului Bisericii” în acest spaţiu care, nu-i aşa, e un “templu al cunoaşterii”, al “Luminilor ştiinţei” (neapărat cu majusculă), să se gândească doar atât: dacă Biserică nu era, nici Şcoală nu era. Modelul şcolii, acest model, care are aproape o mie de ani, s-a născut în nişte mănăstiri, datorită unor “popi”, a unor “oameni în negru”, cum li se spune mai nou pe Facebook, “închistaţi” şi “retrograzi”, care nu bănuiau, vai de păcatele lor, că va veni revoluţia franceză şi că biata lor credinţă – normală pe atunci, normală şi astăzi – va deveni paria şi va trebui alungată din spaţiul public ca o pisică neagră.

Revin. Greşeala acestor părinţi e că nu duc raţionamentul mai departe, spre esenţă. De ce învrăjbeşte într-atât subiectul religiei în şcoli? Hai s-o luăm de la mare la mic.

1. Din perspectivă colectivă, aceasta este o chestiune identitară definitorie, iar felul în care este tranşată prin lege nu reprezintă doar un detaliu al sistemului de învăţământ, ci constituie un fel de declaraţie de intenţii cu privire la trecutul şi viitorul întregii comunităţi, în acest caz – România.

Concret: a respinge învăţarea religiei ortodoxe, ca materie obligatorie pentru majoritatea botezată, e echivalent cu a rupe firul identitar care ne leagă de bunici, străbunici şi aşa mai departe, e totuna cu a vrea să creezi un “nou om nou” :) , cu schimbarea direcţiei conceptuale a unui întreg popor. Putem face asta, dar, mai înainte, ar fi obligatorie o dezbatere naţională, dacă tot e democraţie. (Au încercat comuniştii cu forţa şi n-au reuşit.)

Dorim să laicizăm România pe termen lung? Vrem să renunţăm la credinţă şi la forma ei instituţională, să ne vedem bisericile transformate în discoteci sau depozite? Considerăm, la fel ca unii tineri intelectuali, că ortodoxia ne ţine în loc, mai ales din punct de vedere mental? Să vorbim despre asta şi să decidem dacă e aşa sau altminteri. Dar, până atunci, această ţară are o tradiţie şi, până una-alta, e datoare la continuitate; cel puţin aşa crede, şi aşa vrea, majoritatea.

2. Din perspectivă familială, a unui cuplu care dă viaţă unui copil şi apoi îl creşte, pretinsa ameninţare pe care o invocă părinţii “umanişti”, cea a traumei create de iadul şi diavolul de la clasă, este, simplu spus, o modă. Generaţia noastră, a “decreţeilor”, mai e cum mai e, dar generaţiile mai tinere de părinţi – cei născuţi la finele anilor ’70 sau în anii ’80 – sunt obsedate de protecţie, îşi cresc copiii în coconi blindaţi, atât fizic, cât mai ales mental, îi feresc de contactul cu realitatea (inclusiv cea a ideilor) şi se mint că, astfel, îi vor pune la adăpost pentru toată viaţa.

Nu e nevoie să fii profet pentru a şti că şi aceşti copii, pe care îi ducem la şcoală cu maşina şi pe care îi apărăm, prin petiţii virtuale, de “cazanele cu smoală” ale ortodocşilor habotnici, se vor lovi, vrând-nevrând, de toate pragurile de jos şi de sus ale vieţii, şi că aceste clopote de sticlă sub care sunt ţinuţi se vor sparge în capul lor. Nu dracii din manuale sau amintiţi de vreun preot de la catedră îi vor transforma în adulţi înspăimântaţi, ci răul pe care noi, părinţii lor, îl tolerăm în companiile sau instituţiile unde muncim, în politică şi în presă. Iar ultra-protecţia de acum nu va face decât să-i predispună la compromisurile şi corupţia de mai târziu, de dragul “liniştii” şi al “siguranţei” deprinse în copilărie.

3. În fine, din perspectivă personală, a copilului-viitor-om-mare, tema aceasta e o ipocrizie, dar pe care el nu are cum s-o priceapă încă. Nici o rugăciune spusă în şcoala generală nu îi va afecta personalitatea odată ajuns la maturitate. (Ba, dacă ar fi să ne luăm după faimoase experimente ştiinţifice, rugăciunea şi binecuvântarea armonizează cam tot ce prind în jur).

Să fim serioşi. Milioane şi milioane de oameni, inclusiv ortodocşi “îndoctrinaţi” de-ai noştri, s-au rugat zi de zi, au stat în genunchi şi au pupat icoanele din biserică şi, cu toate astea, au trăit normal, au avut copii şi i-au crescut sănătoşi. Ba unii dintre ei au mers în război şi, deşi le era frică, au învins. Ba chiar au făcut România Mare, unii, iar alţii, mai încoace, au preferat puşcăria sau fuga în munţi, în cea mai pustie singurătate, pentru credinţa lor. Şi pe ei i-o fi speriat vreun popă, cândva, cu focul iadului, şi lor li s-o fi spus, Doamne fereşte!, că dracii au coarne şi coadă, şi, cu toate astea, odată adulţi, au continuat să se închine, să se teamă de o instanţă superioară şi să îşi îngroape morţii creştineşte.

Un om îşi alege drumul spiritual cel mai devreme în adolescenţă, dar, mai degrabă, atunci când e copt la minte. Se gândeşte şi se răzgândeşte, e ispitit şi cade, rezistă şi merge mai departe, e influenţat de persoane charismatice, de cărţi bune şi de întâmplări pe care le crede esenţiale. De multe ori, copilăria îi devine duşman la maturitate. Aici nu există reguli şi nici tipare. Există doar caractere, oameni buni şi oameni răi, şanse cu duiumul şi tot felul de întâlniri revelatoare.

Restul e rea-credinţă.

*

49 raspunsuri to “Religia în şcoală: de la mare la mic”

  1. Mihai

    Cel mai simplu: cei care se plang acum de religie au fost la randul lor botezati, au fost invatati sa se roage cand erau mici, poate dusi la biserica. Si cu toate astea, iata ca personalitatea lor nu s-a simtit nicicum “inchistata”, incat sa nu se poata declara “liber-cugetatori”.

    #52804
  2. Cristian

    Buna seara domnule Maruta !

    Am citit pe repede inainte postarea dumneavoastra si imi pare rau sa va marturisesc ca este primul articol care il publicati care ma mahneste si ma intristeaza, chiar daca premisele judecatii sunt pozitive si de cea mai buna credinta…
    Va rog sa ma iertati dar eu consider ca una din cauzele principale a prabusirii morale a Romaniei de astazi este asaltul obscurantismului si gandirii intunecate, de ev mediu , al celei mai reactionare institutii, de tip mafiot, al celei mai profitabile organizatii de dupa lovitura de stat iliesciana, din decembrie 1989 !
    Nu discut aici despre exceptionalele lor afaceri imobiliare, de arhiepiscopul Tomisului, ci de faptul ca resimt acut o constanta agresiune in viata personala a slujbasilor bisericii, in viata copiilor mei ce consider ca nimeni nu are dreptul sa-i manipuleze pana la 13- 15 ani, dupa ce isi fac o imagine de ansamblu asupra religiilor lumii !
    Eu consider binevenit demersurile parintilor ce solicita punerea orelor de religie la inceputul sau la sfarsitul cursurilor !

    Ca o concluzie, este o pierdere de timp incomensurabila audierea balivernelor pochilor, duminicile la biserica, indeosebi pentru copiii mei, in loc sa faca sport, sa mearga pe munte , sa cunoasca splendorile naturii, de aici ori din lumea larga, sa citeasca minunatia de carte (si apoi splendidul serial, ce ne-a marcat adolescenta) “Cosmos” al lui Carl Sagan , acum reluat in prezentarea superbului Neli DeGrasse Tyson !

    Vremea monsegniorului belgian George Lemaitre a apus demult…

    #52805
  3. Sorin Bobis

    Buna Mihnea

    Problema ridicata de tine nu cred ca are o rezolvare imediata.Ce bine ar fi daca ar fi asa simplu.Sa ma explic.
    1.E gresit atunci cand incerci sa vorbesti despre necesitatea credintei doar din perspectiva unei biserici.Credinta in masura in care e o valoare universala trebuie sa se regaseasca in majoritatea religiilor.
    2.Religia predata in scoli de un personal lipsit de har face mai mult rau decat bine.Religia nu e o materie ca oricare alta.E absurd sa dai note si e mai absurd sa pui copiii sa invete dupa manuale.
    3.Religia nu are o finalitate materiala,e doar un drum ce se deschide la modul spiritual.Rolul celor mai in varsta e doar sa fim indrumatori pentru cei mai tineri.A-i duce cu forta pe acest drum e la fel de daunator ca si orice alt pacat.
    As face,din perspectiva unui parinte dar si din cea a unui om ce cauta adevaruri ,puncte de sprijin,urmatoarele sugestii:
    1.E absolut necesar sa existe un contact cu viata spirituala pe parcursul intregii scoli.
    2.E o munca de misionariat.ar fi in atributul preotilor sa faca asta.
    3.OBLIGATORIU aceste cursuri nu trebuie sa fie obligatorii.Credinta e un drum care se deschide nu un drum co indicator “obligator inainte”.
    4.Credinta e o cautare continua,nu trebuie judecati cei ce au o alta opinie.Puterea exemplului si o viata exemplara e cel mai bun argument.
    5.Esenta ramane famila.Biserica trebuie sa sprijine familia si in acest fel se sprijina pe sine.

    Ce e mai ineresant e ca noi ,adultii,care avem indoielile noastre,perfect justificabile,cerem copiilor nostri credinta de care noi nu suntem in stare.Nu e oare un pic de ipocrizie?

    #52806
  4. Vă invit la un exerciţiu! Luaţi datele de la Recensământul desfăşurat nu de mult. Luaţi cifrele situate la capitolul Religie declarată şi puneţi-le în paralel cu cele ale Naţionalităţii declarate. De fapt greşesc. Luaţi procentele celor care NU au vrut să-şi declare Religia de care aparţin, de fapt care au refuzat să spună acest lucru. Şi apoi priviţi procentele care au făcut acest lucru (au refuzat) şi în ceea ce priveşte ETNIA. Procentajele concordă aproape perfect. Ajungem la o concluzie care pe de-o parte ne uimeşte, pe de alta, nu! Adică, cine nu are Religie, nu are nici Naţionalitate definită! Sau, din altă perspectivă, adepţii cosmopolismului indefinit sunt, în acelaşi timp, adepţii unei religiozităţi (sau non-religiozităţi) dizolvante.

    #52808
  5. popa

    domnule autor, gresesti cind zici ca perintii gresesc. ai vazut si tu ca sint tot mai multi parinti nemultumiti de FELUL CUM se preda (si nu de FAPTUL ca se preda)religia in scoala. adica, de ce gresesc parintii? de ce nu te gindesti ca poate FELUL CUM e preda religia e gresit? uite, auorule, eu nu cred in dzeu. nevasta mea insa crede. nu am avut niciodata dispute cu ea pe tema asta. o lasa sa creada ce vrea, ma lasa sa cred ce vreau. ba chiar sint de acord sa mearga cu copilul nostru la biserica, daca asa vrea ea. adica, autorule, vezi cit de destupat la cap sint? cu toate astea, mi-e teama de momentul cind copilul meu va veni de la ora de religie, cind o fi sa mearga la scoala, si o sa-mi spuna ca l-a speriat ceva din ce i-a zis popa ala (cum se tot intimpla). religia e iubire, nu? dar ce vad copiii in schimb? popi care ameninta cu iadul, popi in masini de lux, popi care iau spagi? deci, autorule, eu nu cred ca parintii sint de vina. oricum, dupa cum a scris textul asta, mi se pare evident ca faci partizanat pro BOR. nu uita insa ca si din banii tai popii isi fac bordel de lux mintuitor de neam.

    #52809
  6. Gogu

    -De ce se preda o singura religie in scoala daca scopul este “cunoasterea”?

    -De ce totusi un copil retras de la ora de religie (pentru ca parintii facut legal aceasta alegere pentru ca sunt atei, agnostici sau au alta religie) este fortat sa stea in banca in timpul acelei ore?

    -De ce Biserica trebuie sa se implice in Scoala doar pentru ca acum 1000 de ani scoala se facea in manastiri? Mai recent de atat, de pe la 1230, Biserica a avut si rol de tribunal. Era cunoscut si sub numele de ichizitie. Folosind acelasi rationament Biserica ar trebui implicata si in Justitie?

    -De ce se considera “din oficiu” ca nu sunt capabil sa gandesc in nuante doar pentru ca dupa ce am aplicat un rationament (poate mai solid, judecand dupa ce am citit mai sus) am ajuns la alta concluzie?

    -De ce articolul se adreseaza “numai oamenilor care au lasat deschisa o portita posibilitatii ca gresesc” dar totusi articolul este scris numai in absolute ale propriilor pareri, aparent de necontestat?

    -De ce se vorbeste repetat de ipocrizia altora dar, exact ca liniuta de mai sus, articolul e presarat cu ipocrizia proprie a autorului?

    -De ce nu exista nici macar o exemplificare clara a ceea ce inseamna religia in Scoala din Romania, Anno Domini 2014? Unde este moralitatea si legalitatea cand preotii le spun unor copii de 5-6 ani ca pacatosii ard in iad, insirand o lista a pacatelor care, practic, include aproape orice nu aduce cumva bani Bisericii? De exemplu nu este un pacat daca parintii platesc niste zeci de lei pe acea cruciulita sfintita care le protejeaza copilul de flacarile iadului.

    Nu astept un raspuns. Nu numai ca ai mintea cel putin la fel de inchisa ca a mea la “rationamentul in nuante” dar spre deosebire de mine, care cred ca am dreptul sa aleg ce e mai bine pentru mine si familia mea, tu crezi ca poti sa decizi ce e mai bine pentru toti ceilalti si nu concepi nici macar o secunda ca poate parerea asta nu e benefica altora. Nu, ei sunt doar niste incuiati.

    #52810
  7. Apoca

    Problema nu e predarea religiei in scoli, problema e ca e obligatorie. Nu exista o explicatie logica pentru care eu ca parinte nu am optiunea de a alege. Daca sunt musulman, daca sunt budist, daca sunt de parere ca religia predica intoleranta? Chiar e ok sa nu pot alege?

    #52811
  8. […] multe pozitii cum ca religia ar trebui sa se regaseasca in scoala. Una din cele mai solide este pozitia lui Mihnea Maruta. Eu nu cred ca e necesara aceasta ora. E ceva ce, zic eu, ar trebui invatat in familie. In plus, […]

    #52812
  9. Vlad

    Libertarienilor le cer CONSECVENTA, atat!

    Olavo de Carvalho

    ”are Statul dreptul să dea jos simbolurile religioase din vreun loc? Niciodată…. Statul se naște din societate… Dacă Statul are pretenția să formeze societatea după chipul și asemănarea lui, atunci e un Stat totalitar și trebuie doborât.”

    http://inliniedreapta.net/dereferinta/ateismul-de-stat-despre-indepartarea-insemnelor-religioase-din-locurile-publice/

    #52813
  10. neagrigore

    „Unde greşesc aceşti părinţi?”

    De unde ştiţi că ei greşesc?

    „Dorim să laicizăm România pe termen lung?”

    Da, dar nu România, ci spaţiul public, care n-ar trebui să fie monopolul unei singure religii.

    Sunt pe fugă, dar nu cred că se poate răspunde textului dumneavoastră, pentru că nu-mi este clar, doriţi un răspuns? Sau au fost deja aruncate zarurile?

    #52814
  11. Ca să fie clar: în orice democraţie MINORITATEA SE SUPUNE MAJORITĂŢII. fără a se afecta drepturile minorităţii. Aceşti părinţi (a căror părere MINORITARĂ o generalizaţi) MINT când spun că sunt obligate odraslele lor să urmeze cursurile de Religie organizate în sistemul de stat pentru o confesiune sau alta. Aceşti MINCINOŞI din năsacare pot, dacă vor, sa depună o declaraţie prin care odraslele lor să nu frecventeze orele de Religie. DAR, în acelaşi timp, tot ei devin răspunzători şi pentru tot ceea ce se întâmplă cu odraslele lor în decursul acelei ore când nu mai sunt prezenţi în calsă. Ori în realitate, toţi aceşti PROPAGANDIŞTI sunt adepţii ideilor totalitare de esenţă BOLŞEVICĂ, prin care vor să DICTEZE majorităţii modele de comportament minoritare. În fond este acelaşi model pe care vor să-l dicteze alţi dereglaţi dintr-o aşa-zisă “minoritate sexuală”, aceea a sodomiţilor.

    #52815
  12. Teodor

    Domnilor care sunteți nemulțumiți de faptul că preoții „îi sperie” pe copiii dumneavoastră vorbindu-le despre iad, unde erați în anul 2012 și nu doar, când toată mass-media hiperboliza o apocalipsă imanentă care a speriat multă lume, chiar și pe copiii dumneavoatră? ce le-ați spus lor atunci?
    sper că nu ați vizualizat cu toată familia filmul „Apocalipsa 2012” sau alte ecranizări de acest fel…

    în centrul credinței ortodoxe nu stă nicidecum cuvinte precum „iad”,„chinuri”, „foc” ș.a. (Nu neg faptul că sunt preoți care nu știu să vorbească despre altceva decat despre iad…cazuri nefericite, desigur…)dar în centru vieții creștine stă tocmai iubirea lui Hristos față de noi și vice-versa…iubire care desigur se manifestă într-un anume fel: cateva momente acordate Lui în care ne rugăm, îi mulțumim pentru ce ne-a dat sau îi cerem câte ceva, câteva ore petrecute în casa Lui (EL ne invită mereu acasă la El,adică în Sfânta Biserică ), împărtășirea cu Sf. Euharistie, fapte de milostenie și altele de acest fel, că doar atunci când ți-e drag un om îți face plăcere compania lui. Și iubindu-L pe Dumnezeu, nu mai ai motiv să te temi de iad, nici măcar nu trebuie să te gândești la iad.
    o cruciuliță cumpărată doar pentru că ar avea puteri miraculoase nu te scapă decât de banii din portofel. Puterea vine de la DUmnezeu doar dacă te raportezi corect la El.
    Ne-am săturat de forma fără fond care caracterizează societatea noastră.
    Nu mai acuzați Biserica atâta timp cât nu prea aveți habar cu ce se mănâncă….vi s-a spus că are afaceri de milioane și atât ați reținut și atât vreți să credeți…în cazul acestă, iertat să-mi fie, chiar de s-ar scoate religia din scoli, voi tot incapabili de a evolua veți rămâne!

    #52816
  13. Daniel

    O Românie laica va trebui sa-și reconstruiască identitatea și cultura de la 0 în fiecare generație. Nu vad atâtea resurse la noi pentru atâtea renașteri. La un moment ar trebui sa ne contopim într-o nație care nu va renunța la identitate și tradiție.

    #52817
  14. Dumitra

    Trosnim din toate încheieturile atunci când e vorba de religie. Dar nu facem decât să ne întoarcem noi împotriva noastră.În dosul acestor manifestări ascundem, de fapt, dezinteresul faţă de noi, plictiseala de a ne ocupa de noi.E elementar să te descoperi, dar foarte greu să-ţi surprinzi creşterile şi scăderile.
    Noica spunea că nicăieri nu se vorbeşte mai mult de om ca acolo unde se vorbeşte de Dumnezeu. De aici statutul privilegiat al religiei; ea este singura care îl explică pe om dinăuntru în afară. Putem să renunţăm la religie, mai spunea filosoful, dar o facem cu riscul de a renunţa la om.

    N-am primit educaţie religioasă nici în familie, nici la şcoală. Întâlnirea cu manualul de filosofie,în clasa a XII-a,a fost momentul cel mai important din viaţa mea. Filosofia te poate apropia sau îndepărta de Dumnezeu.Pe mine m-a aşezat pe drumul cel bun. Acelaşi lucru poate însemna religia(mai ales, religia) pentru mulţi dintre copiii noştri.

    #52818
  15. Mihnea, sunt doua feluri de a face exercitiul asta empatic de imaginatie. Unul e sa te pui in pielea parintelui revoltat. Tu ti-ai asumat asta dar n-ai facut-o. Argumentatia e pe linia “uite unde gresesc ceilalti” nu o incercare de a intelege perspectiva lor. Dupa mine, asta nu e empatie. E doar un fel e de a pune la punct tabara cealalta.

    Eu as spune ca oamenii sunt revoltati ca se preda in scoala ceea ce ei inteleg a fi un worldview mincinos, toxic, predat cu prozelitism, de catre pseudo-profesori cu o pregatire intelectuala precara.

    Si asa ajungem la al doilea fel a de ne imagina lucrurile, in care tu ramai in pielea ta, dar materia devine revoltatoare (pentru tine).

    Mutatis mudandis, sa zicem ca in locul orei de religie avem o ora de filosofie secular-umanista, cu profesori anti-clericali, inversunati, pentru care religia e o superstitie si metoda stiintifica singurul mod de a descoperi adevarul. Adica exact felul de a intelege lumea si viata care te ingrijoreaza.

    Ok, poate copiii vor iesi caliti si vor duce vieti normale in ciuda acestei ore prapadite. Dar nu despre asta e vorba, nu? Ci despre faptul ca in scoala se invata neadevaruri despre lucrurile care conteaza mai mult. Si asta e, pe buna dreptate, revoltator.

    #52819
  16. Daniel

    Atâta timp cât ateistii discuta despre ce este nepalpabil (limba, identitate, religie, cultura, tradiție, sentimente, etc) cu descrieri științifice, care trebuie dovedite oriunde și oricând numai prin experimente de laborator, discuția nu va apropia suficient cele 2 părți. Adepții utilizării generalizate a științei ignora sau uita cât de unilateral este omul în tot ceea ce face. Apelul la spiritualitatea creștină are “avantajul” de a sparge aceasta bariera.

    #52820
  17. BL

    Articolul pare a fi scris dintr-un punct de vedere empatic, insa nu e. Se scapa inca de la inceput de ateii / agnosticii care sunt convinsi de punctul lor de vedere, deci se refuza din start o empatizare cu acestia. Apoi, se prezinta invatatura religioasa ca fiind creatoare de moralitate, fara a se lua in calcul ca aceasta moralitate ar putea fi prezenta si la oameni care nu au educatie religioasa. Se lasa a se intelege astfel ca numai educatia religioasa e cea care poate crea persoane morale, chiar daca aceste persoane ajung pe la adolescenta sa nu creada in viata de dincolo, ca o moralitate chiar atee se poate naste numai din interactiunea cu si, eventual, in opozitie cu educatia religioasa. E o ipoteza seducatoare, doar ca nu e demonstrata.
    Pana la urma, autorul se incurca in tot felul de argumente pentru a spune un lucru simplu: sa lasam lucrurile asa cum sunt pentru ca asta e traditia si acestea ne sunt radacinile.
    Apropo de argumentul ca daca nici Biserica nu era, nici Scoala nu era, nu pot sa nu ma intreb ce Scoala o fi facut Sfantul Augustin, de pilda. Era oare una bisericeasca? Sau nu se facea scoala pe vremea lui? Inaintea lui?

    #52821
  18. BL

    Pornind de la ipoteza dumneavoastra – nemarturisita clar si sincer, dar, fie! – ca o personalitate completa si morala se poate forma numai din interactiunea, uneori contondenta, cu invatatura crestina si de la faptul ca stiu si agnostici care au acest punct de vedere (Brian Eno, de exemplu, era de parere ca scoala catolica la care a invatat i-a format mult mai bine personalitatea prin intransigenta ei decat ar fi facut-o spiritualismul ecumenic al bisericii anglicane), as putea sa fiu de acord cu un anume tip de educatie religioasa.
    Mi s-ar parea rezonabil ca educatia religioasa ortodoxa (daca vorbim de majoritari) sa fie predata doar un an in scoala, la o varsta cat de cat coapta. Si da, nu o “istorie a religiei” sau a “religiilor”, ci chiar invatatura ortodoxa. In care profesorul care preda asa ceva sa le prezinte elevilor tainele, dogmele, rugaciunile whatever, fara insa a-i obliga sa participe la rugaciuni sau la alte manifestari ale cultului propriu-zis. Profesorul sa le prezinte, de exemplu, Crezul, nu sa-i puna sa-l invete pe de rost si sa-l repete. Tot la majoritarii ortodocsi, aceasta educatie religioasa ar putea fi completata de cateva luni de introducere in alte credinte, la alegerea parintilor: catolica, protestanta, neo-protestanta, iudaica sau istoria religiilor. Cate-o luna din fiecare (asta, fata de acel an de educatie strict ortodoxa). La fel se pot gandi programele si pentru copii apartinand unor minoritati religioase sau a-religioase. Cred ca ar fi util, de pilda, ca copiilor din Secuime sa li se predea si niste rudimente de credinta ortodoxa, ca sa-si poata cunoaste mai bine conationalii de alta religie.
    Nu cred ca o educatie ecumenica e vreo solutie. Iar istoria religiilor e prea vasta ca sa se poata transmite ceva.
    Se mai pot gandi apoi inclusiv ore de educatie religioasa in care copiii de diferite confesiuni si cei ai caror parinti sunt atei/agnostici sa fie adusi impreuna si sa discute impreuna despre subiecte generale din perspectiva fiecarei credinte, sub indrumarea unui profesor teolog care are suficienta deschidere pentru a nu trage inspre o parte sau alta, cel putin nu prea mult.

    #52822
  19. BL

    Si revin cu o completare: copiilor celor care sunt atei / agnostici ar putea sa li se predea in paralel ore de etica si de cultura generala privind religia majoritara si celelalte religii. La asemenea ore, sa le zicem de “ateism” :), nu as fi in niciun caz de acord ca acestor copii sa li se prezinte religia crestina (de orice rit) ca fiind ceva nociv, reprobabil, pentru inapoiati. Dar sa li se ofere fundamente etice pornind din alte surse decat cele religioase. De ce nu, prin lecturi din Tostoi, de exemplu. Dostoevski ar fi poate cam pretentios, dar depinde si de varsta.

    #52823
  20. Victor Popescu

    O parte din argumentele tale, Mihnea, pot servi si pt. ideea de a avea, alternativ cu orele marcate confesional, ore de istorie a religiilor. As fi curios sa stiu care e parerea ta…

    Supararea multor parinti ”anti-ore-de-religie” nu e ca se tin ore de religie ortodoxa, ci ca nu exista o alternativa practica (istorie religiei, etca etc.) pt. cei care vor sa-si educe copiii altfel, in spiritul unor credinte/valori seculare.

    Cat despre asumarea valorilor iudeo-elino-romano-crestine, ele se transmit nu doar prin orele de religie, ci si prin literatura (marii scriitori), istorie, filosofie, latina, tot ce tine de ”umanioare”, plus surse grecesti/crestine pt. matematica/fizica.
    In plus, insasi ideea de alternativa, de libertate a gandirii si a optiunii tine tot de valorile ”batranei” Europe (ateu vs. crestin practicant nu inseamna o opoziie totala si maniheista de valori, ci diferente ”locale” si poate ierarhizari usor diferite).

    #52825
  21. Mythos

    Vorbim despre o disciplina care, in loc sa fie informativa devine formativa – printr-un soi de catehizare pentru laici.

    Perspectiva crestin ortodoxa – care se situeaza intr-un univers patriarhal, in care hirotonirea femeii este o erezie – impune un sistem de valori alterat, bazat pe gen si nu pe valoare spirituala.

    Evident, ca in acest context, o religie care talibanizeaza feminitatea, considerand-o element uman de rangul II, nu-si are locul intr-un sanctuar al cunoasterii.

    #52826
  22. Horea

    Ca sa fiu putin rautacios pot sa-ti spun ca romano sau greco-catolicii nu au nimic impotriva predarii religiei in scoala 😉 !
    In alta ordine de idei, cei care cred nu fac asta doar pentru ca sa pastreze firul identitar sau pentru ca ii sperie o Romanie laica. Credinta este optiunea lor si nu trebuie sa o explice nimanui pentru ca nimeni nu ar trebui sa explice cuiva de ce crede. Din perspectiva familiala treaba e simpla, ai copiii pe care ii cresti ! Daca opresti in locuri unde e interzis acest lucru si iti pui avariile “doar pentru ca sa il duci la scoala” copilul la randul lui va face acelasi lucru. Daca refularile tale le exprimi in fata copiilor vei avea niste vesnic nemultumiti care intotdeauna vor da vina pe altcineva pentru esecurile lor !
    Din perspectiva personala iti dau dreptate, nicio rugaciune spusa in scoala nu ii va dauna. In rest cred ca e vorba mai degraba despre optiunile parintilor care nu cred in capacitatea copiilor de a alege. La scoala au o ora de religie pe saptamana ! Poate o ora pe saptamana sa fie atat de puternica incat sa suplineasca orele din familie ? Oare frica parintilor vine din lipsa timpului alocat pentru a fi parinte ? Le este frica ca lipsa lor din viata copiilor va fi suplinita de ora de religie ? Nu vreti religie pentru copii vostri, e simplu nu ii dati la orele de religie !

    #52827
  23. BL

    @Horea: de acord ca discutia nu prea are sens cata vreme nu apar mai multi parinti care sa-si asume riscul de a intra “in gura lumii” pentru ca au refuzat sa-si lase copilul la orele de religie. Toti scriu pe forumuri, se indigneaza anonim, dar nu vezi o miscare reala, cu nume, subiect si predicat. Nu sunt credibili.

    #52828
  24. Cristina

    Departe printre straini am inteles ce dar mare avem noi romanii prin credinta ortodoxa. Cele mai frumoase spatii romanesti sunt cele din preajma manastirilor si bisericilor ortodoxe. Cei mai buni, capabili si intelepti conducatori romani din toate timpurile, au fost crescuti de mame credincioase. Literatura, arta, medicina romanesca este plina de nume sonore de crestini ortodocsi (care din nefericire astazi sunt ponegriti).

    Un copil crescut in credinta ortodoxa, are o baza solida. Fara aceasta baza creste la intamplare in functie de moda sau valorile din jur care sunt schimbatoare, trecatoare.

    PS:Cred ca cei care nu cred in Dumnezeu sunt cei manipulati astazi. Exista un interes in aceasta directie.

    #52829
  25. BL

    @Cristina: departe, printre straini, e normal sa ti se exacerbeze sentimentul identitar, mai ales daca esti marginali in societatea de acolo. Stiu si eu cum e.
    Chestiile cu manastirile si cu mamele ortodoxe sunt insa niste aberatii personale. Timp de sute de ani nici nu am existat pe harta sau am existat doar cu numele, in niste note de subsol. Si tot ortodocsi eram. Nu-s printre cei care pun asta pe seama ortodoxiei, exista multe alte cauze, dar nici nu prea vad cum ne-a ajutat ortodoxia mai mult decat ar fi facut-o alta credinta comuna.

    #52830
  26. Stimaţi propagandişti, dumneavoastră aveţi măcar habar ce înseamnă, de unde provine cuvântul “laic” înainte de a-l folosi? NU provine din filiera franţuzească (aşa cum cred unii imbecili) ci vine direct din greacă pentru că boierii noştri cam cunoşteau la perfecţie această limbăă antică. Iar în greceşte “o laos” înseamnă “POPOR”, înţelegându-se… întreaga suflare creştină, întreg “POPORUL LUI DUMNEZEU” – în sens larg – iar în sens restrâns, CREDINCIOŞII care nu fac parte din tagma preoţească şi nici nu sunt sub jurământ monahal (aceştia din urmă – călugării – fiind apropiaţi… sclavilor!). De unde să înţeleagă lucrurile astea înfumuraţii ăia de “filosofi” iluminişti, părinţii crimei numite “Rivoluţie franceză” şi, pe această filieră, a crimelor şi mai mari născute din ea (bolşevismul şi fascismul) ?

    #52831
  27. BL

    @Donkeypapuas: tipic Roncea.

    #52832
  28. Horea

    @BL – cred ca ai inteles gresit. Eu sunt de acord cu religia in scoala !

    #52835
  29. Horea

    @BL – pe de alta parte ma amuza chestia cu asumarea riscului de a intra in gura lumii. Oare cum il afecteaza pe un copil orele de religie sau cum il afecteaza lipsa de asumare a convigerilor parintilor de teama “gurii lumii” ?

    #52836
  30. BL

    @Horea: nu am inteles gresit. Am dedus din ceea ce ai spus ca esti de acord cu religia in scoala. Daca vezi si postarile mele de mai sus, ai sa vezi ca nici eu nu sunt 100% impotriva. Am o problema cu argumentatia autorului, care e clar partinitoare, desi se vrea impartiala. Spre linistea ta, nu impart oamenii in cei care sunt de acord cu mine, si cei care nu.

    Cat priveste chestia cu “gura lumii”, mi se pare ca pui niste intrebari care nu au legatura cu subiectul. “Gura lumii” ii afecteaza diferit pe parinti si pe copii. Pe parinti pentru ca nu vor sa intre ei, personal, in gura lumii, si asta e o treaba care-i priveste doar pe ei, si pentru ca nu vor sa stie ca copilul lor a intrat “in gura lumii”, adica a colegilor lui de clasa. Pe copil, personal, il afecteaza doar “gura colegilor”.
    E complicat?

    #52837
  31. Ade

    Articolul este scris clar din perspectiva unui parinte crestin-ortodox convins. Se simte de la distanta indoctrinarea.
    Copii mei nu participa la ora de religie din simplul motiv ca nu cred ca este cineva in masura sa ne invete care religie este adevarata si care nu, pentru ca asta ii invata, ca a lor religie (ortodoxa in cazul Romaniei) este cea adevarata, restul sunt erezii.
    Am vazut manualele si nu am citit nicaieri cuvantul TOLERANTA sau MULTICULTURALISM. Ii invata cum sa devina niste fanatici si de aici disctutiile interminabile. Daca ar invata ce este toleranta nu ar mai fi nimeni deranjat de ora de religie.

    #52840
  32. Ade: “Toleranţa” şi “multiculturalismul” sunt nişte invenţii recente în care aţi ajuns să credeţi la fel cum unii cred în Dumnezeu ori la fel cum alţii înlocuiesc duhovnicul cu psihanalistul.

    #52841
  33. Ade

    Toleranta inventie recenta?!
    Deci “dinte pentru dinte…” aveam alte asteptari.
    Noul Testament despre ce vorbeste daca nu despre toleranta?!

    #52842
  34. Horea

    @ade : Ai citit Noul Testament ? Ce alte dovezi de toleranta sau multiculturalism mai vrei ?

    #52843
  35. Ade

    Si un ultim comentariu.
    Singura tara cu religia obligatorie in scoli este Rusia. Excluzand tarile islamice desi poate nu ar trebui pentru ca si islamul tot o religie e.

    #52844
  36. Eu mă refer la concepte şi la felul recent în care sunt folosite de propagandă. Adevărata purtare îngăduitoare şi, mai mult, iubitoare este, aşa cum spuneţi, de când lumea, dinainte de a se numi “toleranţă”.

    #52845
  37. Ade

    @Horea – cu siguranta dumneavoastra nu sunteti un exemplu de toleranta poate de multiculturalism

    #52846
  38. Horea

    @ade: Cum sa-ti spun ca sa intelegi? E timpul sa-ti iei medicamentele pentru ca esti confuz (a) ! Folosesti aceleasi argumente si pentru ca sa-ti sustii parerea ( cum ca e de rau sa studiezi religia) si pentru ca sa combati parerea noastra ( cum ca nu strica sa studiezi religia ). Hotaraste -te !

    #52847
  39. BL

    Orele de religie in scoala, asa cum am vazut ca se fac ele, nu au nimic de-a face cu vreun “studiu” al religiei. E invatarea unor dogme, pur si simplu, nu se “studiaza” nimic.

    #52848
  40. BL

    Iar sa vii sa spui ca niste concepte precum “toleranta” sau “multiculturalism” sunt simple elemente de propaganda doar ca sa-ti aperi pozitia pretins intelegatoare e … mindblowing.
    Autorul scrie un articol de pe pozitii pretins empatice, iar apoi se supara pe cititorii care nu cred in aceasta pretentie. Nu-i cere nimeni sa fie tolerant, daca i se pare prea lipsita de substanta o asemenea pozitie, dar macar onest intelectual i se poate cere.
    Domnule Maruta, cel putin nu va suparati pe noi, cei care nu credem in aceasta sarada a empatiei pe care ati etalat-o aici. Nu v-a pus nimeni sa scrieti un articol de pe pozitia empaticului, dar daca tot ati facut-o, ma asteptam ca ea sa fie una reala.

    #52849
  41. Ade

    @Horea: :))) Ati trecut la atac la persoana pentru ca nu prea mai aveti ce spune. Hai sa jignim sau sa lovim sa ne impunem punctul de vedere. Nu prea ati participat la ora de religie sau poate ca ati devenit fanatic si nu suportati ideea ca altcineva sa aiba o alta opinie.
    M-am referit la Noul Testament sa va reamintesc sensul cuvantului TOLERANTA, am vorbit pe limba dumneavoastra pentru ca acest cuvant este folosit in multe sensuri azi.

    #52850
  42. BL: Nu m-am supărat pe nimeni. Puteţi crede ce vreţi şi-mi puteţi atribui ce defecte doriţi :)

    #52851
  43. Horea

    @ade: Fie voia ta !

    #52852
  44. BL

    @Mihnea Maruta: am uitat ca dumneavoastra, crestin fiind, nu va puteti supara. Nici Biserica nu se supara, ea doar anatemizeaza putin din cand in cand. Si spune doar ceea ce se face, si ceea ce nu se face. Nu se face, de exemplu, sa folosesti cuvinte precum “toleranta” sau “multiculturalism” pentru ca ascund in ele tot felul de dracovenii. Dar asta nu este o suparare. Pentru ca cel care are puterea sa dicteze interdictii nu are de ce sa se si supere pe supusi :)

    #52853
  45. BCristian

    Nu cred ca exista o entitate suprema care sa aiba caracteristicile unui zeu suveran oarecare.
    Daca suntem stat laic, atunci BOR este o organizatie privata care se supune legilor statului inclusiv Constitutiei , Codului Penal, si plateste taxe si impozite.
    Nu cred in silogismele non-ortodox/apatrid/mensevic (ca bolsevicii erau majoritari ) dusman al patriei, iudeomason, vierme netrebnic ce rupe din sufletul patriei crestine, s.a.m.d.
    Religia se preda vreme de 13 ani la modul insistent dogmatic.
    Copilul meu NU merge la orele de Religie.Stam cu el in curtea scolii cu randul.Nu s-au efectuat presiuni asupra lui, dar imi povesteste la modul anecdotic ce fac ceilalti copii la mentionata disciplina.
    Ar trebui ca acesti copii sa aiba un program alternativ adecvat varstei lor.

    #52855
  46. Eu unul n-am avut nici o problema cu religia. Am facut-o cu placere in scoala, ba chiar am fost si la concursuri scolare pe aceasta tema. Consider ca am avut ce invata, am tras concluzii, am aplicat ce s-a putut. Acum nu ma consider un om religios dar ii respect pe cei care sunt. Totusi, e bine sa nu confundam relgia cu Biserica Ortodxa Romana!

    #52856

Lasa un comentariu


6 × = 18

Search / Caută în site