Mâini curate: CIA, precedentul italian şi România de după

Thursday, March 26, 2015

Operaţiunea de curăţire a clasei politice pe care o execută DNA ne stârneşte o asemenea satisfacţie, încât există riscul ca noi, publicul neimplicat, să nu mai gândim pe termen mediu şi lung. Părem să uităm că această campanie va avea, cum e firesc, şi o curbă descendentă şi că “în spatele uşilor închise” se scriu, dacă nu s-au scris deja, scenarii pentru vremurile de după.

Altitudinea acestei operaţiuni (cât de sus a ajuns), amploarea (numărul dosarelor deschise, frecvenţa arestărilor şi trimiterilor în judecată), precum şi amplitudinea sa (perioada retroactivă pe care o acoperă, dubla componentă – locală şi naţională, laolaltă cu diversitatea domeniilor – de la fotbal la retrocedări, trecând prin mass-media şi crimă organizată) ne arată că trăim un moment istoric, a cărui importanţă este comparabilă, în anii recenţi, cu revoluţia din 1989.

Statul român şi, prin extensie, România se vor schimba radical după această campanie anticorupţie. De aceea, trebuie să o înţelegem privind-o, pe cât posibil, din afară. Şi mai trebuie să-i prognozăm, cu naivităţile aferente, principalele efecte politice, pentru ca viitorul să nu ne găsească încântaţi şi abulici.

*

Există vreun model cunoscut cu care seamănă operaţiunea DNA? Asta e întrebarea de la care a pornit acest text. Pot găsi vreun precedent pe baza căruia să schiţez o posibilă urmare? Răspunsul pe care vi-l propun este afirmativ şi, după cum veţi vedea, are nesperat de multe puncte comune cu situaţia noastră.

Mani Pulite. Mâini curate. Aţi auzit, cu siguranţă, de uriaşa investigaţie derulată în Italia anilor ’90. Am vrut să-i aflu rezultatele şi, din link în link, am descoperit o poveste de o relevanţă uimitoare pentru România de azi. Mai întâi, câteva numere, ca să puteţi compara: de-a lungul acestei campanii judiciare au fost citaţi ca suspecţi peste 5000 de cetăţeni, au fost dizolvate consiliile locale a circa 400 de oraşe şi orăşele, iar, la un moment dat, mai bine de jumătate dintre membrii Parlamentului de la Roma erau puşi sub acuzare pentru fapte de corupţie.

Mani Pulite a debutat la Milano, în februarie 1992, când judecătorul Antonio di Pietro (care avea să devină imaginea operaţiunii) a dispus arestarea lui Mario Chiesa, membru al Partidului Socialist Italian (PSI), care primise mită de la o firmă de curăţenie (sic!). Şefia partidului, însuşi fostul premier Bettino Craxi, s-a lepădat de Chiesa, iar acesta, dezamăgit, s-a apucat să spună ce ştia.

Au urmat, pe scurt, arestarea şi condamnarea a numeroase personalităţi din zona politică şi de business, ceea ce a dus, nici mai mult, nici mai puţin decât la dispariţia celor două mari partide italiene, socialiştii lui Craxi şi Democrazia Cristiana (centru-dreapta), condus de legendarul Giulio Andreotti (Il divo, pentru cinefili :) ) – de şapte ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, care se afla în fruntea guvernului inclusiv la momentul declanşării campaniei anticorupţie.

Atât de puternic a fost cutremurul din justiţie, încât a determinat sfârşitul Primei Republici italiene. De atunci încoace, istoricii şi presa se referă la sistemul politic de la Roma ca fiind A Doua Republică, catalizatorul acestei transformări structurale fiind Mani Pulite (cunoscută şi ca scandalul “Tangentopoli”, de la cuvântul tangente, care s-ar traduce prin “parandărăt”).

 *

Care sunt, în această fază, primele conexiuni cu România? Faptul că operaţiunea de curăţare a clasei politice a fost realizată prin intermediul justiţiei (establishment-ul nu are cum să se primenească din imbold interior) şi nevoia unui personaj independent pe care publicul să-l poată asocia cu acest proces salutar (în cazul nostru, procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi).

Avantajul acestei comparaţii, pentru noi, este că de la apogeul Mani Pulite au trecut mai bine de 20 de ani şi, între timp, au apărut suficiente detalii privind dedesubturile şi contextul poveştii. Încerc să fiu cât mai succint.

În iulie 2012, ştiind ca mai are puţin de trăit din cauza cancerului, americanul Reginald Bartholomew – ambasador la Roma din 1993 până în 1997 – i se confesează din proprie iniţiativă lui Maurizio Molinari, corespondentul la New York al cotidianului italian de centru La Stampa (textul, aici). Bartholomew declară, printre altele, că, în 1992, predecesorul său permisese Consulatului american din Milano să menţină o legătură directă cu echipa care coordona operaţiunea Mani Pulite şi că el ar fi oprit această practică, cerând ca totul să treacă pe la Roma. Îi mai spune lui Molinari că, din dorinţa de a combate corupţia agresivă, magistraţii din Milano “violaseră sistematic dreptul la apărare al acuzaţilor, lucru inacceptabil într-o democraţie ca Italia”.

Articolul rezultat din discuţia lor apare în La Stampa din 29 august 2012, după moartea lui Bartholomew. Elementul care suscită cele mai multe dezbateri în presa italiană este afirmaţia fostului ambasador că un rol-cheie în lansarea anchetei conduse de Antonio Di Pietro l-a avut Peter Semler, consulul american la Milano. Profesionist, ziaristul publică a doua zi, 30 august 2012, un interviu cu Semler (textul, aici).

Consulul recunoaşte că s-a întâlnit cu Di Pietro, la cererea acestuia, în noiembrie 1991 (cu trei luni înainte de startul Mani Pulite!). Semler susţine că judecătorul l-ar fi anunţat că îl va aresta pe Chiesa şi că, mai mult, lui Di Pietro “îi era clar” încă de atunci că investigaţiile urmau să ducă atât la liderul socialist Craxi, cât şi la partidul rival, Democrazia Cristiana.

Campania pe această temă a ziarului La Stampa continuă în zilele următoare. În 1 septembrie 2012, fostul ministru de Externe socialist Gianni de Michelis, care fusese condamnat şi el pentru corupţie la mijlocul anilor ’90, declară că, după ce a citit interviurile cu Bartholomew şi Semler, nu mai are niciun dubiu că operaţiunea “s-a bazat în mare parte pe arestări preventive, ca mijloc de a obţine denunţuri” (textul, aici). În 2 septembrie 2012, un alt fost ministru din Prima Republică, de data asta creştin-democratul Paolo Cirino Pomicino, pune şi el paie pe focul diplomatic, spunând că, la începutul anilor ’90, CIA primise ordin să strângă informaţii despre “Europa coruptă” şi că, după părerea sa, agenţia americană a furnizat astfel de informaţii magistraţilor din Milano care au dirijat Mani Pulite.

“Faptul că în Italia a funcţionat un sistem ilegal de finanţare a partidelor era cunoscut şi atunci, cum e cunoscut şi astăzi”, mărturiseşte fostul demnitar în materialul din La Stampa (îl găsiţi aici).

Stop. Respirăm.

*

Ce avem noi aici? Câteva piese cu care putem reconstitui un modus operandi. După căderea comunismului – nu uitaţi, Mani Pulite începe la doar câteva luni de la desfiinţarea Uniunii Sovietice! -, SUA îşi reevaluează aliaţii europeni şi purcede la intervenţii acolo unde interesele strategice îi sunt puse sub semnul întrebării.

Cu câţiva ani înainte, Bettino Craxi se ciocnise frontal cu preşedintele Ronald Reagan în afacerea Sigonella, refuzând să-i extrădeze pe teroriştii palestinieni care sechestraseră vasul Achille Lauro. Atât Craxi, cât şi celălalt “dinozaur” al politicii italiene, Andreotti, erau consideraţi prea apropiaţi – sau prea îngăduitori – faţă de interesele arabe din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Amândoi aveau să fie condamnaţi, iar partidele lor – sortite imploziei.

A fost Mani Pulite o operaţiune susţinută de CIA pentru a rade întreaga clasă politică din Peninsulă? Nu ştim. Dar, din cele de mai sus, puse cap la cap, reiese că americanii au contribuit decisiv la startul anchetei şi, ulterior – cel puţin până la instalarea, în 1993, a ambasadorului Bartholomew -, au fost în contact direct cu echipa de coordonare a magistraţilor italieni.

Care sunt asemănările cu starea de fapt din România de azi?

1. Corupţia generalizată, ca realitate intolerabilă.

2. Falimentul moral al politicienilor.

3. Finanţarea ilegală a partidelor, cu vârfuri în campaniile electorale, rezolvată prin contracte publice atribuite reţelei de clienţi.

4. Un catalizator extern: modificarea relaţiilor strategice din Europa şi din lume, odată cu anexarea Crimeei şi intervenţia Rusiei în estul Ucrainei.

Care sunt potenţialele efecte maximale ale campaniei DNA?

1. Prăbuşirea întregii clase politice româneşti, adică a celor două mari partide, PSD şi (noul) PNL.

Una dintre condiţii este ca anchetele DNA să ducă până la nivelul unu, la şefii acestor partide (ca un făcut, asta se întâmplă în ultimele zile :) ). În acest caz, din lipsă acută a alternativelor de leadership, structurile de putere centrală pot intra în colaps.

2. Impunerea unor partide şi figuri noi, aparent curate, însă docile în relaţia cu marele aliat.

(În acelaşi interviu, ambasadorul Bartholomew îşi aroga meritul de a fi “identificat” în Berlusconi şi D’Alema pe viitorii conducători italieni care s-au dovedit importanţi în protejarea intereselor americane din Mediterană. Comentatorii din Peninsulă spun despre D’Alema şi despre Gianfranco Fini, fost lider naţionalist, că au fost susţinuţi de SUA după dispariţia Primei Republici pentru că erau nişte “zoppi” (şchiopi), adică manevrabili din cauza trecutului lor.)

3. Transformarea completă a relaţiei dintre mediul politic şi mediul de afaceri din România.

Constatare: România este total nepregătită pentru o asemenea revoluţie pe toate nivelurile. În interiorul partidelor nu există eşaloane sau personalităţi capabile să preia conducerea, formaţiunile neparlamentare sunt minuscule pentru a-şi asuma guvernarea, iar cele foarte noi (precum al Monicăi Macovei) abia inhalează odorurile politicii româneşti.

E probabil că în serviciile secrete există oameni sau grupuri care s-au gândit la aceste perspective, de aceea devine interesant să vedem ce feţe noi vor apărea tot mai des la televiziunile de ştiri. De asemenea, e de aşteptat ca partidele să înceapă să curteze personalităţi de succes din business, dar şi lideri de opinie din cultură sau presă, invitându-i să ocupe poziţii eligibile sau propunându-le funcţii direct în structurile superioare.

A propos de presă: dacă e să ne luăm după precedentul italian, proprietarii de mass-media care nu vor fi condamnaţi în această campanie au undă verde să joace un rol important în “viitoarea republică” de la Bucureşti. Cu ajutorul lor vor fi “făuriţi” noii lideri, deci vom putea deduce uşor cine şi cui şi-a oferit serviciile.

*

Ziceam la început că am fost curios să aflu rezultatele în timp ale operaţiunii italienilor. Şi am dat peste un studiu numai bun al profesorului de ştiinţe politice Alberto Vannucci, de la Universitatea din Pisa, intitulat “Controversata moştenire a Mani Pulite: o analiză critică a corupţiei italiene şi a politicilor anticorupţie” (îl aveţi aici, în engleză). Concluziile acestui studiu sunt o încheiere cum nu se poate mai potrivită pentru acest text şi un avertisment pentru cei îndrituiţi:

a) investigaţiile n-au avut decât un impact pe termen scurt asupra corupţiei din ţară;

b) accentul prea puternic pus pe rolul magistraţilor, cărora societatea civilă le-a delegat sarcina de a purifica întregul sistem, s-a dovedit un bumerang, pentru că:

– pe plan politic, tensiunile dintre putere şi justiţie au escaladat;

– social, s-a instaurat un adânc pesimism cu privire la integritatea elitelor şi s-a constatat o delegitimare a instituţiilor;

– economic, s-au estompat graniţele dintre piaţă şi stat, s-au înmulţit aranjamentele dintre sectorul public şi cel privat, şi s-au multiplicat conflictele de interese, cauzate de carierele politice ale antreprenorilor şi de vocaţia antreprenorială a politicienilor.

Putem face mai bine? Putem fi altfel?

*

18 raspunsuri to “Mâini curate: CIA, precedentul italian şi România de după”

  1. Si ce e acum in Italia? Tot exista mafie la nivel inalt, dar cu alte personaje..e praf in vant pentru prostime cercetarea cu multa media in spate, restul e can-can.

    #55740
  2. Foarte interesanta (si pertinenta) analiza. Din cate inteleg, societatea romaneasca nu-si dezminte tusa mioritica: ori accepta curatenia facuta de americani (fireste, in interesul acestora din urma), ori i se opune ei si pastreaza coruptii (“falitii nostri”). Tertul (auto-guvernarea onesta) e exclus. Asa-i cand altii vin si-ti fac curat in casa, mai lasa si cate-un microfon bine ascuns. Deci avem de ales intre hotii nostri si uneltele lor. Cred ca ar fi foare util sa (ne) raspundem la urmatoarele intrebari: Unde se ascund toti oamenii de isprava din Romania si de ce ei nu ajung sa-si arate eficienta prin leadership? De ce societatea romaneasca nu are puterea (curajul?) de a se auto-guverna? De ce suntem atat de blazati si atrofiati neuronal incat nu mai reactionam decat la durerea fizica? Si daca raspundem – corect – la toate aceste intrebari poate putem insaila si ceva remedii pentru boala noastra (careia putem sa-i spunem simplu “nepasare”). E cam cum zice scenaristul in filmul “Horea”: “Ce e rau in robie, nu-i atata robia. Rau ii ca daca trece prea multa vreme, omul se-nvata cu ea. Cu robia, cu frica; cu supunerea, cu saru-mana; sa fie batjocorit si sa nu-i mai pese; sa-nvata ca pasarea cea proasta, cu colivia, care uita si c-o stiut zbura oarecandva sau se teme sa nu afle stapanul ca n-o uitat sa zboare.”

    #55774
  3. elio

    Cu cateva inexactitati ,in Italia , lucrurile s-au intamplat asa cum au fost descrise. Mani Pulite au avut in acea vreme larga sustinere populara. Politica italiana ,corupta si ineficienta, avea nevoie de un soc electric pt. a o trezi la realitate. Sa nu uitam ca actiunea in sine venea , dupa rapirea si uciderea lui Moro , gen. Della Chiesa etc., cu autostrazi aruncate in aer , si multe altele.
    Coruptia ajunsese in structurile de la varf a statului, cu complicitatea politici. Schimbarile de atunci au avut un rol determinant pt. ce urma sa se intample in Italia. Anii 90 au fost anii in care Italia a ajuns una din tarile cele mai bogate din lume. Multe din gruparile mafiote au fost decapitate , iar brigazile rosii , care probabil erau finantate de defunctul URSS, au pierdut teren. Dar lucrul cel mai important , este ca justitia a redevenit cea ce trebuia sa fie , o putere independenta de influente politice. Daca Romania trebuie sa aiba si ia” Mani Pulite” ? Nu stiu! Dar daca nu eliminam coruptia din structurile politice , si a administratiei, riscam sa afundam in mocirla , sau sa disparem ca popor.

    #55775
  4. Ovidiu

    Optimista si intrucatva magulitoare analogia contextuala dintre Romania prezenta si Italia anilor 92′.
    Cred ca se impune o difentiere majora peste care ai trecut cu prea multa usurinta.

    “Au urmat, pe scurt, arestarea şi condamnarea a numeroase personalităţi din zona politică şi de business, ceea ce a dus, nici mai mult, nici mai puţin decât la dispariţia celor două mari partide italiene”

    Este o reactie publica viguroasa si sanatoasa in cazul italian si o apatie inexplicabila in cazul romanesc. In ciuda condamnarilor rasunatoare, scena politica romaneasca ramane in esenta aceiasi, suprasaturata si cel putin deocamdata, are capacitati aparent nelimitate de regenerare si consecventa in a urma destinul mizer.
    Faptul ca partide insipide gen PPDD, UNPR, PC etc inca supravietuiesc pe scena politica, inseamna ca ceva nu e deloc ok.
    Faptul ca mesajele celor condamnati se fac auzite de dupa gratii, ajung la destinatie via o mass-media corupta si ea, inseamna acelasi lucru: nu e ok.

    #55776
  5. Virgil Comsa

    Servus Mihnea,

    Imi place analiza ta.
    Acum un an cand am trecut prin Cluj, le-am spus catorva prieteni cu care am reusit sa ma intalnesc in foarte scurtul meu sejour urmatoarea fraza:

    “Daca voi credeti ca americanii, care au plasat la Deveselul o instalatie milititara cu o importanta staregica uriasa pt. ei, vor lasa lucrurile din polica damboviteana sa curga linistit in stil balcanic, va inselati amarnic… Ei se ocupa de curatenie acum. SRI este doar o veriga, care preia informatii de la cine trebuie si le canalizeaza acolo unde trebuie. DNA este protejat din afara granitelor Romaniei.”

    Pentru ei, Romania ca si Polonia, care au acceptat sa intre pe harta strategica a scutului anti-racheta, au devenit state foarte importante. Este iluzoriu si naiv, ca baietii din parlamentul romanesc actual sa creada ca au sau vor avea o iesire din mizeria actuala fara sa plateasca toate faradelegile facute. Jocurile sunt prea importante, mai ales dupa ce Rusia a aratat din nou ca este cel mai de temut inamic al Romaniei si Europei in general.

    Virgil

    #55793
  6. ovi

    De la un român stabilit in Italia de17 ani:
    Salut
    Am citit articolul
    Ca roman cu domicilul in Italia cind era ancheta “mani pulite” , afirm ca domnul Mihnea Marauta bate campii . (subtil si/sau manipulind grosolan)

    1- Greseala ELEMENTARA (voita sau nu are habar de diferente) : Antonio Di Pietro nu era judecator cum descrie domnul Marauta . Era procuror . Ca atare , nu poate aresta pe nimeni fara un mandat de la un judecator .

    2- E perfect adevarata descrierea inceperii anchetei . Atit . Restul e manipulare grosolana .

    -Mario Chiesa era presedintele unei clinici-casa de batrini (enorm de mare ) de la Milano numita ” Pio Albergo Trivulzio”. Sumele care se cheltuiau anual pentru intretinere , servicii fata de pacienti , personal erau extrem de ridicate (cum am scris , e o clinica extrem de mare) si efectuate de la bugetul primariei orasului Milano . Ca atare , numirea presedintelui (si a altora) e pur politica .
    Mario Chiesa este un “greu” al partidului socialist italian la Milano (unde partidul conduce primaria ) . Fiind un “om de nadejde” , a fost numit pe functia de presedinte a acestei clinici .
    -Vine denuntat la parchetul Milano de catre proprietarul unei firme de curatenie care declara ca respectivul Mario Chiesa a cerut 14 milione lire (italiene) ca spaga pentru un contract de curatenie anuala in valoare de 140 milioane .
    – Denuntul vine facut la procurorul de serviciu care in acea zi era Antonio Di Pietro .
    – Ca urmare , se prepara un flagrand delict . Rata 1 (50% din suma ceruta) vine facuta cu bancnote semnate si politia CU MANDAT DE LA JUDECATOR , intra in biroul lui Mario Chiesa .

    Acesta incearca sa arunce punga cu banii luati in wc dar nu reuseste . :)

    Chiesa vine arestat in flagrant delict (adica beton din punct de vedere juritic) . Ca urmare , imposibilitatea de a fi salvat de partid (si Craxi personal) duce la abandonul acestui om de catre partid . Il lasa in puscarie (nu exista forma juritica de a “ataca” arestul in flagranta ) .
    -Ca urmare , Mario Chiesa , profund suparat pe partid , incepe “sa ciripeasca ” . Da nume , prenume , numere de conturi bancare si cine e in spatele lor , sumele care se impart in primarie si de unde provin banii pentru partid .
    De aici a inceput tot . Dovedit istoric si juritic .
    Chestile cu CIA – USA vor venii mult mai tarziu si pentru alte chestii dar e bine sa prostesti romanul bastinas conform ” indicatilor ” amestecind sula cu prefectura . :(

    #55794
  7. Mihai

    Am fost cu picioarele pe acolo ȋnainte de ȋnceperea “mani pulite”, 90 – 91. Ce am remarcat: casele nu aveau garduri, magazinele nu aveau gratii, proprietarii de magazine le lăsau nesupravegheate ȋn timpul prȃnzului cȃnd plecau să servească masa, se simţea un “dolce far niente”, ȋnsă toată lumea avea un serviciu. Italia era una din primele economii ale Europei. Ce face după 25 de ani de curăţenie făcută sub coordonare, (atunci au ȋnceput să fie folosite noile tehnologii de ascultare a telefoanelor) bag seama că nu se simte prea bine. Italia, prin poporul său inegalabil, rămȃne ţara de vis a artei, luxului cu stil, a bunei dispoziţii tradusă prin muzică şi gastronomie de neegalat. Uneori, cȃnd te speli pa mȃini, de fapt, te murdăreşti. Cine nu ȋnvaţă din greşelile altora, le face cu nevinovăţie criminală.

    #55812
  8. interesanta analiza,cea ce vezi d-ta amestec american,pentru mine inseamna o lupta pe viata si pe moarte a bosorogilor din parlament,pentru a lasa un loc caldut osanalelor

    #55814
  9. dax

    postacii nu se lasa cu una cu doua. cum apare un articol care te pune pe ganduri apar comentarii care il minimalizeaza sau contrazic tendentios datele prezentate ,argumentatia sau concluziile. si acest lucru se intimpla pe multe situri cu articole care te indeamna sa gindesti ca interesul national ar trebui sa fie principalul obiectiv urmarit de factorii de putere si decizie din aceasta tara.
    “Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată”. Ion Antonescu

    #55821
  10. Cristian

    ovi “mananca bors”, jignind absolut inadmisibil ,amestecand jumatati de adevaruri cu minciunele candide…

    Eu vin cu exemple din plan sportiv, mai exact operatiunea “Calciopolli”, ce nu a fost decat varful icebergului numita mafia pariurilor sportive !!!

    A fost extraordinar ca echipa campioana,celebra “Batrana Doamna” a fost retrogradata ,iar fostul presedinte, Luciano Moggi, a intrat la zdup.. Italia are de la bun inceput o apetenta pentru trucarea rezultatelor finale, in beneficiile unor initiati, iar acest cancer, aceasta tumora s-a raspandit catre Asia, in zona Singapore (prietenii lui Dan Tan stiu mai multe) cu increngaturi in toate sporturile, dar mai ales in Anglia, in Premier League…
    In acest moment, datorita extinderii fenomenului pariurilor ilegale nu mai exista meciuri sportive nearanjate, insusi ideea de sport este alterata…
    De platit au platit foarte putini :cativa handbalisti in Franta (Karabatici si ceva sotii de jucatori de la campioana Frantei) plus cateva cluburi din Polonia si din Turcia…

    Toate la origine au plecat de la mafia italiana…

    #55915
  11. marcello

    Nici Italia nu era pregatita pentru o asemenea curatenie generala. Sistemul ilegal de finantare a partidelor a fost inlocuit cu unul legal, care a generat o coruptie mai mare decat in prima republica. Leitmotivul care revine in comentariile analistilor politici italieni actuali este tocmai asta: In prima republica politicienii furau pentru partid, in a doua pentru buzunarul propriu. Acum cativa ani a iesit la iveala cazul lui Gianfranco Fini, care din speranta dreptei a esuat jalnic din punct de vedere politic, si care a pus mana pe o casa la Monte Carlo, desi aceasta fusese donata partudului, nu lui personal. Apoi cel al lui Umberto Bossi (Lega nord), care tuna si fulgera impotriva statului central corupt, intruchipat de “Roma ladrona”, ca sa se descopere ca si el a bagat adanc miinile in banii partidului. Asta ca sa nu mai vorbim de conflictele de interese ale lui Berlusconi. Pe partea stanga, si “il compagno” D’Alema are problemele lui, avand legaturi nu tocmai ortodoxe cu cooperativele rosii, unde exploatarea muncitorilor este dubla in comparatie cu orice firma capitalista normala.

    Am amintit doar cazuri legate de personajele de prim rang ale celei de a doua Republici Italiene, care nu au avut nici pe departe anvergura celor din prima. Daca ar fi sa coboram ceva mai jos, la nivel de ministri, ar trebui sa scriem zile intregi, despre licitatii falsificate, legaturi cu Mafia, alegeri aranjate. Il Divo este un film absolut elocvent despre legaturile Mafiei cu politica primei republici, la nivel inalt. Recent a rulat pe micile ecrane “Gomorra”, varianta TV, care continua dezvaluirile privind realitatea actuala, mai ales la nivel local de aceasta data.

    #56144
  12. marcello

    Am uitat sa adaug un lucru. Nici unul din cei de mai sus nu a ajuns la puscarie, consecintele au fost doar politice. In Italia se zice ca legile sunt facute doar pentru “pantalone”, potentatii scapand mereu, intr-o forma sau alta.

    #56146
  13. LEVI STRAUSS

    1-“Constatare: România este total nepregătită pentru o asemenea revoluţie pe toate nivelurile.2-a) investigaţiile n-au avut decât un impact pe termen scurt asupra corupţiei din ţară…” ____—–____Dupa informatiile mele , pot zice ca analiza este mai mult decat ok (cu mici confuzii neesentiale, procuror-judecator,etc.)iar eu am sa ma refer la enuntul celor doua afirmatii (citate), (1) intr-adevar Romania este total nepregatita coruptia incompetenta si mafiotizarea politicului si administrativului sunt duse la maxim de acea o adevarata revolutie( care sa si reuseasca) nu se mai poate face cu extrem de putinele persoane oneste, curajoase,patriote si cu IQ adecvat ramase in tara(in special din structurile inalte si in cele armate) ci trebuie “importat” un numar de cel putin 3-4 mii de adevarati profesionisti(adica bine calificati si -in acelasi timp-onesti) din tarile occidentale, inclusiv politisti, detectivi, etc., mai ales daca sunt romani plecati de copii din tara, sau f. tineri(deci necontaminati de “democratia” romaneasca)si care au ajuns in pozitii inalte in domeniul lor, prin munca, seriozitate, etc., in sfarsit, au ajuns unde au ajuns, in mod cinstit.Insa nici aceasta nu ar fi de ajuns, cadrul general din Romania va conduce spre situatia din Italia din enuntul 2, adica impactul va fi pe termen scurt, motiv pentru care trebuie schimbat cadrul , sistemul general si anume intoarcerea la Monarhie INSA NUMAI cu aport Englez(***),la varf, moment din care se pot incepe marile operatiuni, adica arestarea si judecarea (fara niciun exces de zel) a 4 mii de indivizi, adica toate conducerile de dupa “89 , si -imediat- confiscarea integrala a averilor acestora cea ce pe putin va insemna 250 miliarde euro(din trilionul delapidat), suma cu care Romania va face cel mai spectaculos salt posibil, atat pur economic dar si social(*** aceast ar asigura -mai mult decat NATO- o reala protectie a Romaniei via USA, si -in acelasi timp- accesul neangradit al romanilor pe cele mai bine platite piete de munca USA,Canada, Australia)

    #63949

Lasa un comentariu


5 − 4 =

Search / Caută în site